Macron s-a prezentat atunci drept un om liber, un liberal, dar nici de stânga, nici de dreapta, un politician fără legături, în ciuda faptului că fusese ministru al Economiei (2014-2016) în guvernul socialistului François Hollande (2012-2017). „Mă recunosc în termenul de progresist”, a precizat el anul alegerii sale la un miting de la Lyon.

După aproape cinci ani la putere, deciziile sale relevă faptul că politicianul din Amiens a optat pentru a-şi întoarce politicile către dreapta, mai ales în chestiuni economice și sociale. Doar pandemia de coronavirus a încetinit unele dintre reformele sale, cum ar fi reforma pensiilor, au arătat jurnaliștii de la 20 Minutos.

Măsura care l-a făcut cunoscut drept „Președintele Bogaților”

Una dintre primele sale măsuri economice a fost eliminarea impozitului pe avere și stabilirea unei taxe pe plusvaloare de 30%, care l-a costat să devină cunoscut drept „președintele bogaților”. De asemenea, a redus impozitul pe profit al companiilor de la 33,3% la 25% și contribuțiile la asigurările sociale pentru a încuraja investițiile.

Aceste rețete par să fi dat roade: rata șomajului a scăzut la 7,4% în trimestrul IV din 2021, un nivel la care nu se mai aflase din 2008; în timp ce Produsul Intern Brut (PIB), bogăția generată în interiorul țării, a înregistrat o creștere de 7% , cea mai mare pe care a cunoscut-o în ultimii 52 de ani, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INSEE, acronimul său în franceză).

Această ultimă cifră trebuie apreciată de la distanță deoarece Franța a închis anul 2020 cu o recesiune istorică (-8%) din cauza crizei Covid, dar este la fel de adevărat că creșterea PIB-ului său a fost una dintre cele mai remarcabile din zona euro.

Obiectivul lui Macron pentru care a făcut tăieri sociale

„Obiectivul lui Macron a fost relansarea economiei și industriei franceze și relocarea companiilor. Și pentru asta a trebuit să facă tăieri sociale”, explică Frederic Mertens, coordonatorul Licenței în Relații Internaționale la Universitatea Europeană din Valencia, care asigură că principala preocupare a francezilor este „puterea lor de cumpărare”.

Printre aceste reduceri sociale se remarcă schimbările de flexibilizare a pieței muncii, un fel de reformă a muncii în stil francez pentru „atragerea investitorilor” care a marcat prima sa confruntare majoră cu sindicatele. Printre altele, aceasta permite multinaționalelor să concedieze din motive economice, chiar dacă obțin beneficii la nivel global, și stabilește compensații pentru concedieri abuzive.

Macron a redus și cuantumul ajutorului de șomaj și a înăsprit condițiile de acces, pe lângă impunerea de sancțiuni cetățenilor care alternează contracte scurte cu perioade lungi de inactivitate.

Obsesia de a respecta angajamentele bugetare ale Franței față de Bruxelles

Obsesia sa de a respecta angajamentele bugetare ale Franței față de Bruxelles – deficitul public a trecut de la 2,8% din PIB în 2017 la 2,3% în 2018 – a determinat guvernul francez să decreteze măsuri la fel de nepopulare ,precum reducerea cu cinci euro a ajutorului pentru locuințe pentru aproape șase milioane de gospodării, cele mai defavorizate. „Răspundem la o urgență. Ne lipsesc 150 de milioane de euro din buget”, a justificat Christophe Castaner, purtătorul de cuvânt al Executivului de atunci.

Cu pensiile, și pentru a contribui și mai mult la economii, intenția sa inițială a fost să ridice vârsta de pensionare la 64 de ani pentru a încasa întreaga sumă, menținând în același timp vârsta minimă legală la 62 de ani. Această propunere, deocamdată în stand-by, l-a costat pe președintele francez cea mai lungă grevă a transporturilor din istoria țării.

Cum a gestionat mișcarea vestelor galbene și criza de COVID

Dar cel mai mare răspuns social la politicile sale a fost declanșat la sfârșitul anului 2018 prin numeroase proteste violente împotriva creșterii taxelor pe combustibili anunțate de guvern pentru 2019, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de mișcarea „vestelor galbene”.

Curând, la aceste demonstrații au fost exprimate și alte revendicări ale claselor mijlocii și inferioare, precum creșterea puterii de cumpărare a muncitorilor. În cele din urmă, Macron a cedat presiunii sociale și a anunțat un pachet de măsuri economice pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale clasei mijlocii și muncitoare.

În martie 2020, pandemia de coronavirus a deschis o paranteză în promisiunile sale reformiste, monopolizându-i prioritățile și punându-i conducerea la încercare. Francezii au fost binevoitori la început cu restricțiile, dar uzura populației după închideri, închiderea activităților de agrement și interdicţiile au ajuns să-l taxeze pe Macron. 60% dintre cetățeni au fost nemulțumiți de modul în care a gestiont criza de sănătate, potrivit unui sondaj publicat în „Le Journal du Dimanche”, în martie. Acest procent a fost cu patru puncte mai mare decât cel reflectat în sondajul anterior.

„Gestionarea Covid în Franța a fost catastrofală. Măsurile care trebuiau luate nu au fost clare nici la nivel public, nici la nivel individual. De asemenea, nu a existat nicio transparență în achiziționarea de resurse de sănătate sau informații despre desfășurarea statului. În realitate, doar la nivel local și regional situația a fost controlată și gestionată”, subliniază Mertens.

Locul în care Macron a excelat în timpul mandatului său

În schimb, locul în care Macron a excelat în timpul mandatului său a fost arena internațională. Acest politician din Amiens a reușit să readucă Franței influența pe care o pierduse și, după „retragerea” Angelei Merkel, a devenit liderul țărilor europene.

„În ultimii doi ani a făcut un ‘viraj’ în președinția sa și a obținut statut internațional. Este cel mai bun moment al lui Macron, în sensul că a obținut angajamente de la Germania și s-a impus ca un interlocutor de frunte în această criză rusă”, asigură Jorge Tamames, cercetător la Institutul Regal Elcano, care este încântat de rolul enorm al președintelui francez în negocierile cu Vladimir Putin cu privire la războiul din Ucraina.

Și tocmai conflictul din această țară est-europeană i-ar putea asigura realegerea. „În vremuri de război, teoretic, electoratul preferă să rămână cu oricine este la putere”, spune Tamames. „Conflictul din Ucraina a fost benefic din punct de vedere electoral pentru Macron. Este ceea ce se numește ‘efectul drapelului’. În situații excepționale de criză, alegătorii se pun întotdeauna în spatele șefului guvernului”, este de acord Mertens.

Amenințarea războiului din Ucraina, unde dependența Europei de gazul rusesc a fost evidenţiată, l-a determinat și pe Macron să anunțe înainte de izbucnirea conflictului un plan pentru construirea a șase noi centrale nucleare și posibilitatea ridicării altor opt în următorii ani. Intenția lui este de a face Franța una dintre primele mari națiuni din lume care să obțină independența față de combustibilii fosili (gaz, cărbune, petrol…) fără a-și slăbi economia. De asemenea, a conceput o strategie pentru implementarea proiectelor de energie solară și eoliană.