Loc unic în România! Bilbor, cel mai nepoluat sat din întreaga țară
Sfântul colț din țara noastră, Bilborul, strălucește ca o bijuterie naturală, îmbrățișând o biodiversitate excepțională ce i-a adus statutul de zonă protejată în două niveluri: național și local.
În această oază de puritate, influențele altitudinii conduc la dominarea pădurilor de rășinoase, dar cu o varietate spectaculoasă de specii vegetale și animale ce trăiesc exclusiv în această regiune, fiind ocrotite cu strictețe de lege.
Denumirea sa, derivată din slavonul Bielbar, care înseamnă „Locul Bradului Alb”, evocă în mod evident un peisaj montan înalt, cu păduri de conifere, specific al regiunilor pre-alpine. Aici, se regăsesc în abundență bradul, molidul și laricele, împreună cu specii mai rare precum pinul și ienupărul.
Cu toate acestea, surprizele se dezvăluie în adâncurile depresiunii Bilbor, unde se pot găsi, în mod excepțional, specii rare de conifere, cum ar fi tisa, alături de arbori cu frunze, ca mesteacănul pitic și salcia pitică – vestigii ale erei glaciare.
În acest colț de rai, plantele ierboase, ocrotite de lege, își găsesc adăpost printre care se numără: papucul doamnei, bulbucii de munte, limba siberiană și trifoiul lutrei.
În plus, zona este bogată și în plante medicinale și aromatice, precum jneapănul, cimbrișorul, bujorul de munte, zâmbrul și garofița pitică, fiind adevărate comori ale naturii.
În Bilbor, există două sanctuare ale naturii
În pitorescul Bilbor, se disting două sanctuare ale naturii. Cel care este oficial recunoscut, rezervația botanică Mlaștina de borviz de pe Pârâul Dobreanu, își îmbrățișează statutul legal cu demnitate.
Cealaltă, aria protejată a mesteacănului pitic de pe Pârâul Rușilor, se întinde pe o suprafață de 0,2 hectare, fiind momentan sub protecția autorităților locale, cu speranța unei viitoare reglementări legislative mai clare.
Mlaștina de borviz, cu o întindere de 3,5 hectare, se desfășoară pitoresc de-a lungul malului drept al pârâului Dobreanu, un afluent al Bistricioarei, hrănindu-se din izvoarele cristaline de apă minerală bicarbonatată, îmbogățită cu calciu.
Potrivit studiilor ilustrului academician Emil Pop, această mlaștină s-a conturat în timpul glaciațiunii, păstrând relicve ale florei specifice acelei ere: trifoiul lutrei, trestia de câmp și limba siberiană.
Toate aceste specii sunt înrădăcinate în iubirea pentru apă și mineralele sărate. Cu toate că ar putea servi în terapiile balneare, mlaștina rămâne neutilizată, încălcându-se în tihnă în inima rezervației.
Apele minerale de la Bilbor sunt remedii de excepție în tratarea mai multor afecțiuni
În contrast, izvoarele minerale din Bilbor sunt o alegere desăvârșită. Străbătând cu încetineală straturile vulcanice, apele cristaline care izvorăsc din adâncurile Munților Călimani se remarcă prin puritatea lor microbiologică și chimică, fiind un elixir potrivit pentru toate vârstele, de la cei mai tineri la cei mai în vârstă.
Curele balneare cu apele minerale de la Bilbor se dovedesc a fi remedii de excepție în tratarea și alinarea afecțiunilor gastro-intestinale, hepatice și renale. De asemenea, datorită conținutului său redus de minerale, apa provenită din inima Munților Călimani devine aliatul ideal în regimurile alimentare hiposodice și în curele de purificare.
Sub perspectiva vânătorii, pădurile înstărite ale Bilborului găzduiesc specii prețioase, ocrotite prin lege, precum cerbul carpatin, ursul brun, râsul, mistrețul, iepurele, cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn, jderul și barza albă. Se vehiculează chiar și prezenta potențială a unor exemplare de cai sălbatici în aceste meleaguri.
