Este pentru prima oara cand toate criteriile de performanta sunt foarte clar specificate in angajamentele luate de Guvernul Romaniei. Alaturi de proiectul de buget, intocmit cu o extraordinara minutiozitate, acordul cu FMI arata, intr-un fel, determinarea premierului Adrian Nastase in ceea ce priveste reforma economica. Cu conditia ca realitatea sa nu difere, in final, de ceea ce este scris pe hartie.
Dincolo de euforia care a insotit semnarea prezentului acord, nimeni nu ar trebui sa-si faca prea multe iluzii. Criteriile sunt extrem de dure. Anul viitor va fi caracterizat de cateva fenomene foarte importante, care decurg din acord: preturile la energie vor creste si, cu ele, costurile tuturor intreprinderilor. Nu vor fi cresteri de salarii si, in consecinta, puterea de cumparare va avea de suferit. Companiile, de stat sau private, vor fi obligate sa se restructureze sau sa dispara de pe piata, prinse intre cresterea costurilor si stagnarea puterii de cumparare; cele din sectorul de stat nu vor mai avea acces la resurse financiare preferentiale si va fi mult mai putin loc de manevra pentru a jongla cu esalonarea, preluarea sau stergerea datoriilor. In plus, sunt obligate sa reduca numarul salariatilor si sunt limitate noile angajari. Firmele private vor fi obligate sa se lipseasca de facilitatile de care beneficiau pana acum pentru importuri si impozitul pe profit.
Una peste alta, anul 2002 va fi dur pentru toata lumea: populatie, firme de stat sau companii private. Ar fi o noutate ca, in acest context, Guvernul sa-si pastreze atitudinea intransigenta, pentru ca vor urma, foarte probabil, miscari de protest din partea sindicatelor, presiuni politice in favoarea unei intreprinderi sau a alteia si, destul de probabil, lichidari si o crestere a somajului. Intr-o astfel de conjunctura este dificila supravietuirea oricarui guvern, mai ales a unuia de centru-stanga. Intrebarea legitima este cum isi inchipuie Guvernul ca va realiza cresterea economica, din moment ce resursele interne pentru investitii sunt limitate, exportul nu mai are mari perspective de crestere, iar consumul intern nu va fi incurajat. Raspunsul probabil este: din intrari de capital din strainatate, sub forma investitiilor sau a programelor finantate de organisme straine (Uniunea Europeana), care pot duce la o crestere economica sanatoasa, la absorbirea somajului si echilibrarea contului curent.
Noul acord semnat cu Fondul este, probabil, proba de foc pentru Adrian Nastase. Miza nu sunt cele 400 de milioane de dolari disponibile in urmatoarele 18 luni, ci restructurarea din temelii a economiei romanesti. In plus, o schimbare de optica pare a razbate din planurile Guvernului. Accentul nu mai este pus pe dezvoltarea unui sector larg de firme mici, strategie care nu a dat cine stie ce rezultate, ci pe un mediu de afaceri mai transparent si mai coerent, adica exact pe elementele care pot aduce in tara capital strain, in ideea ca marile investitii vor dezvolta, pe orizontala, micile firme, si nu invers.
Succesul acestei incercari ar fi egal cu un bilet pentru postul de la Cotroceni aflat in buzunarul premierului. Roadele noii politici economice vor putea fi stranse, cel mai probabil, spre sfarsitul anului 2003 si in 2004, exact in preajma alegerilor. Ar fi pentru prima oara cand un candidat s-ar putea legitima in fata alegatorilor cu rezultate concrete, si nu cu promisiuni si masuri populiste de ultima ora.
