Iniţiativele imorale şi idioate merită să aibă parte de un „succes“ care să le umple de ridicol. Cele mai multe talente pentru astfel de demersuri par a se fi adunat la Ministerul Finanţelor, un izvor nesecat de iniţiative năucitoare în aproape toate mandatele miniştrilor care s-au perindat pe acolo.

După ce în anii trecuţi lansase ideea de a oferi premii românilor dispuşi să-şi dea în gât semenii pe care-i bănuiesc că trăiesc mai bine decât le-ar îngădui veniturile declarate spre impozitare, din creierele luminate ale instituţiei a înflorit o idee cel puţin la fel de etică. Ce poate funcţiona chiar mai bine decât pasiunea de turnător a unor cetăţeni? Evident, dorinţa de a câştiga bani nemunciţi.

Cum să-i scoţi pe oameni din apatie, să le anulezi reţinerile şi jena de a denunţa un comerciant care nu dă bon fiscal? Simplu, le spui că au dreptul să plece acasă cu toată marfa pentru care există riscul de a nu se plăti statului TVA. Strigă unii că asta e îmbogăţire injustă? Mofturi! Noi ne luptăm cu evaziunea, iar scopul glorios scuză mijloacele mizerabile!

Ispita banului nemuncit e aruncată în lupta cu evaziunea şi la un alt nivel, mult mai pervers, în care cetăţeanului implicat i se atenuează şi mai mult percepţia că fură de la alţii şi riscul de a simţi vreun pic de vinovăţie şi jenă. Ce poate fi mai nevinovat decât o loterie? Faci cuiva rău dacă îţi încerci şi tu norocul şi încerci să te căpătuieşti trimiţând câteva bonuri fiscale la marea extragere organizată de ANAF? Ce contează că premiul e oferit din banii plătiţi statului în alte scopuri, pentru bunuri publice, de alţi contribuabili, care nu-şi doresc, poate, să intre în jocuri de noroc, nici la loz în plic, nici la păcănele şi, cu atât mai mult, nici la cazinoul bugetului de stat? Iarăşi mofturi! Un milion de lei, acolo, deturnaţi din buget pentru a face fericiţi câţiva norocoşi traşi la sorţi în lupta cu evaziunea n-a omorât pe nimeni! Vede poporul că poate ajunge milionar dacă cere bon, chiar pentru un covrig!

Cei care şi-au înscris bonurile de 6 lei la prima extragere din banii celorlalţi contribuabili îşi merită dispreţul semenilor pe care bunul simţ i-a ţinut departe de visul la bani nemunciţi, cât şi dezamăgirea de a-şi vedea „câştigul“ devenind, de la zi la zi, tot mai mic, pe măsură ce „succesul“ Loteriei se arată tot mai mare.

Cele circa 10.000 de bonuri câştigătoare sunt pe deplin meritate şi de funcţionarii ANAF, care trebuie să le primească, să le înregistreze şi apoi să plece pe teren să verifice casele de marcat la comercianţii care le-au emis. Aceştia din urmă vor descoperi că îşi merită şi ei controalele cu care se vor pricopsi pentru corectitudine fiscală, că doar n-o să bată drumul angajatul ANAF doar pentru a verifica un bon, fără să încerce să plece şi cu o amendă mică, măcar cât să deconteze cheltuielile de transport cu Loteria ale instituţiei.

Penibilul situaţiei a fost remarcat şi de ministrul finanţelor, care cerne acum idei pentru a evita numărul prea mare de câştigători la loterie. O ocupaţie demnă de un ministru!

Cea mai strălucitoare e organizarea unor extrageri mai complexe, pe categorii de produse, care va necesita, probabil, înfiinţarea unor noi structuri de administrare. De ce nu chiar o Companie Naţională Loteria Fiscală? Sau, mai degrabă, „Bingo Fiscopolis“. Deşi ministrul a spus că va fi “ca la 6 din 49”, de fapt, fericiţii jucători vor aştepta să se strige BINGO! într-o săptămână pentru bonuri cu alimente, în alta pentru băuturi alcoolice, în alta pentru ţigări.

OANA OSMAN
redactor-șef CAPITAL