O piaţă care luase avânt, cea a producţiei de biocombustibili, şi-a frânt aripile după ce subvenţiile au fost diminuate, iar reglementările interne au dus la închiderea fabricilor.
De anul viitor, carburanţii comercializaţi în România vor trebui să fie în proporţie de cel puţin 5% bio, faţă de un procent de 4% acum. Potrivit calendarului asumat în faţa Uniunii Europene (UE), ponderea biocarburanţilor ar trebui să ajungă etapizat, până în 2020, la un nivel dublu.
Producţia, în moarte clinică
În rapoartele trimise Comisiei Europene, autorităţile sunt optimiste şi susţin că România are suficient potenţial de a furniza materie primă atât pentru biodiesel, cât şi pentru bioetanol, astfel încât să fie atinse ţintele stabilite.
"Potenţialul României de a furniza materie primă necesară pentru biodiesel, respectiv ulei vegetal (floarea-soarelui, soia, rapiţă), este de circa 500- 550 mii tone/an. Astfel sunt asigurate premisele atingerii ţintei de 10% biocarburanţi pentru anul 2020, calculate pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de benzină şi motorină utilizate în transport", se arată în Planul Naţional de Acţiune în domeniul Energiilor Regenerabile, elaborat de Ministerul Economiei.
Pe de altă parte, situaţia din teren pare a fi diferită, din cauza legilor proaste date de guvernanţi sau a lipsei de interes a acestora. Deocamdată, companiile petroliere locale se aprovizionează cu biodiesel în cea mai mare parte din import. Asta din cauză că industria locală e pe ducă, iar capacităţile de producţie sunt doar pe hârtie.
"Aproape că nu mai există producători de biocombustibili, cam toţi au închis, iar echipamentele fie le-au fost luate de firmele de leasing, fie au fost tăiate şi vândute", ne-a declarat Marian Enăchioiu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Biocombustibil (APB). Asta deşi în statisticile ministerului apăreau la un moment dat 28 de producători, mai mici sau mai mari.
De altfel, nici singura fabrică de bioetanol din ţară, de la Zimnicea, a omului de afaceri Ioan Niculae, nu are "viaţă" prea bună, deşi capacitatea ei de 100.000 tone pe an ar putea asigura aproape tot necesarul intern. Astfel, spune Niculae, din cauza prevederilor ordonanţei din 2010 privind combaterea evaziunii fiscale, nu poate realiza exporturi, pentru că nu are voie să aibă antrepozite fiscale în afara rafinăriei.
"La Constanţa pregătisem un rezervor împreună cu Oil Terminal şi acum nu îl pot folosi", adaugă omul de afaceri. El mai spune că, tot din cauza legislaţiei, nu poate participa la licitaţiile organizate de Petrom, de pildă. Din această cauză, rafinăria, inaugurată acum un an, a stat închisă trei luni, fiind repornită recent. "O investiţie de peste 90 milioane de euro este blocată de nepăsarea şi inconştienţa autorităţilor", declară patronul InterAgro.
Ne uităm la bulgari
Preşedintele APB, Marian Enăchioiu, a spus că, până acum, concurenţă biodieselului românesc făcea cel importat din America de Sud, puternic subvenţionat, dar Bruxellesul, ca să protejeze industria europeană, a impus taxe antidumping.
Acum, cea mai mare problemă o reprezintă o hotărâre de guvern adoptată în vara lui 2010, prin care şi seminţele prelucrate pentru producţia de biodiesel trebuie să provină din UE, cu toate că, explică Enăchioiu, producţia e insuficientă în spaţiul european. Nici în România nu se cultivă destule suprafeţe cu plante oleaginoase, iar ce se produce din rapiţă pleacă în mare parte la export.
"Suntem singurii din Europa care au această lege. Bulgarii nu o au şi neau luat-o înainte. Puteam cumpăra şi noi seminţe de la ucraineni, de la moldoveni, ca să avem ce lucra. Aşa, stăm şi ne uităm şi ne-am trimis oamenii în şomaj", a mai spus preşedintele APB.
Suprafeţele cultivate, în scădere
De altfel, şi Culiţă Tărâţă, unul dintre marii producători agricoli în domeniu, ne-a declarat că îşi vinde producţia "traderilor mari".
El a afirmat că anul acesta suprafaţa cultivată cu rapiţă a scăzut puternic, insuficient pentru piaţă, de la 650 mii hectare în 2009, la 438 mii hectare.
Motivele: fermierii sunt deca pi talizaţi, iar la noi nu există o piaţă reală pentru oleaginoase. La baza eşecului fermierilor stau şi subvenţiile agricole de trei ori mai mici faţă de cât se primeşte în UE. O soluţie ar fi, pentru a relansa industria, cultivarea cu soia a terenurilor nelucrate.
"Ce-ar fi dacă am cultiva cele 3,5 milioane de hectare nelucrate cu soia modificată genetic, pe care să o folosim la biodiesel? Care ar fi efectul negativ asupra mediului înconjurător?", se întreabă Tărâţă, adăugând că speră ca guvernul să aibă înţelepciunea să accepte aceste culturi.