Documentaţia stufoasă, garanţiile imobiliare şi perioadele lungi alocate analizelor îi determină pe fermierii din România să apeleze la IFN-uri (Instituţiile Financiare Nebancare), în ciuda faptului că acestea din urmă practică dobânzi mari.
Cel mai mare impediment pe care îl întâmpină un fermier, pentru obţinerea unei finanţări din partea instituţiilor bancare, îl reprezintă birocraţia. „În ceea ce priveşte documentaţia pentru accesarea unui credit de la bănci, îţi trebuie o lucrare de doctorat. Sunt făcute analize peste analize şi ai nevoie de numeroase acte. Băncile vor garanţii imobiliare. Dacă vrei să împrumuţi un milion de euro, trebuie să vii cu o garanţie în valoare de 1,3 milioane de euro“, a declarat pentru Capital Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).
Fermierii mai aleg IFN-urile pentru că, de cele mai multe ori, garanţiile solicitate de acestea sunt investiţiile pentru care sunt solicitate finanţările.
În opinia lui Ion Cioroianu, consilier în cadrul Asociaţiei Fermierilor din România (AFR), instituţiile nebancare sunt mai permisive. „IFN-urile nu le cer (n.red. – fermierilor) atâtea garanţii. Acestea sunt mai permisibile, dar au dobânzi mai mari decât băncile. Dacă în cazul băncilor dobânzile sunt până în 15%, la instituţiile financiare nebancare acestea pot fi duble. Băncile din România au capital străin, iar acestea consideră că agricultura reprezintă o investiţie nesigură. Există câteva bănci româneşti, precum CEC Bank sau EximBank, care susţin că acordă credite fermierilor, şi când aceştia vin pentru a obţine o astfel de finanţare, le cer numeroase garanţii. Băncile cer garanţii imobiliare pe care le evaluează la 50%-70% din valoarea lor“, a explicat Cioroianu.
Un alt impediment pe care îl întâlnesc fermierii în obţinerea unui credit este durata analizei dosarului. Agricultorii spun că perioada de aprobare în cazul băncilor poate dura de la câteva luni, la jumătate de an. „În cazul IFN-urilor, faci o cerere, aplici balanţa de plăţi, bilanţul şi un certificat de producător. Obţii aprobarea într-o săptămână şi poţi să garantezi cu investiţia, iar pentru restul sumei garantezi cu un instrument de plată. Spre exemplu, eu am obţinut un credit de 500.000 de euro de la un IFN în trei zile“, ne-a mai spus Baciu.
Serviciile pe care mizează un IFN, în opinia lui Robert Rekkers, director general al Agricover Credit, sunt „soluţiile inovatoare de finanţare, timpul redus de aşteptare până la acordarea creditelor (de maximum 7 zile), abordare nebirocratică, operativitate şi o echipă de teren bine pregătită, ce se deplasează la fermă“.
În schimb, IFN-urile nu acceptă adeverinţele de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), în baza cărora băncile finanţează fermierii. „Băncile sunt cele mai fericite când le duci adeverinţele de la APIA, deoarece subvenţiile sunt investiţii sigure“, a subliniat Alex Jurconi, preşedintele Federaţiei Naţionale Pro Agro.
Cerere în creştere pentru creditele din agricultură
Jurconi spune că, tocmai, sistemul IFN-urilor, mai simplu decât al băncilor, a dus la o creştere a cererii în acest sector, ce se va menţine şi în următoarea perioadă.
În ceea ce priveşte cererea de credite acordate de IFN-uri, aceasta a crescut cu 20%-30% în prima jumătate a acestui an, faţă de aceeaşi perioadă din 2013, susţine Rekkers. Potrivit acestuia, valoarea creditelor acordate în 2013, de IFN-ul pe care îl conduce, a fost de 642 de milioane de lei, cu 55% mai mult decât în 2012. „În acelaşi timp, pentru anul acesta luăm în calcul o valoarea totală a plasamentelor de 760 – 800 milioane de lei“, a mai spus Rekkers.
Legat de garanţiile acordate pentru „fermierii, procesatorii de produse agricole şi beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, numărul acestora a fost de 18.610, în 2013, cu o valoare de circa 240 de milioane de euro, nivel situat sub anul 2012“, ne-a declarat Veronica Toncea, directorul general al Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR).
În primele șase luni ale acestui an, numărul beneficiarilor fondurilor europene alocate prin PNDR care au obţinut garanţia Fondului a crescut cu 90%, faţă de aceeaşi perioadă din anul 2013. Însă, valoarea medie a unui credit garantat a scăzut cu 40%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, rezultând un grad ridicat de dispersie a riscurilor asumate de către Fond, potrivit datelor remise de FGCR.
Conform Veronicăi Toncea, pentru anul 2014, Fondul dispune de sume care permit garantarea tuturor solicitărilor transmise de instituţiile finanţatoare cu care au convenţii şi care, îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în acestea. „Pentru garantarea beneficiarilor fondurilor europene avem la dispoziţie 115 milioane de euro, astfel încât, putem asigura pe toţi beneficiarii care au contracte de finanţare nerambursabilă încheiate cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi obţin finanţarea bancară necesară realizării proiectelor, că pot obţine şi garanţia Fondului“, a conchis Toncea.
