La sfarsitul lunii august 1999 era lansata in graba mare licitatia deschisa pentru finantarea proiectelor de dezvoltare regionala, de maximum 62.500 euro, in cadrul programului PHARE „Politica Regionala si de Coeziune”. Graba se impunea din pricina ca, altfel, se pierdeau banii, programul avand data de incepere 1999. Startul s-a dat, in cele din urma. Alocarea propriu-zisa a banilor este insa departe.
La licitatie au participat peste 3.000 de intreprinderi, organizatii nonprofit, asociatii profesionale si alte institutii publice sau private. Proiectele prezentate vizau una dintre cele trei componente: initiativa locala, turism, ocuparea fortei de munca. Din cei peste 3.000 de participanti au avut norocul sa fie selectati mai putin de o zecime, mai precis 271. Totusi, Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala, forul tutelar al politicii zonale, hotaraste, la 15 decembrie 1999, derularea unui program paralel, desfasurat pe aceleasi proceduri ca in cazul programului PHARE, dar cu finantare exclusiva de la buget. Alese pe spranceana, cele 444 proiecte „sponsorizate” de stat ar fi urmat sa isi primeasca banii din Fondul National de Dezvoltare Regionala (ANDR) pe 1999! Nu, nu pe 2000, ci pe anul trecut. Cu doua saptamani inainte de incheierea anului bugetar, ANDR venea cu ideea de a cheltui banii care ii fusesera repartizati cu noua luni in urma! Nu degeaba s-a plans tot anul presedintele ANDR, Liviu Marcu, ca „are bani, dar n-are programe!”
La proiecte noi,
bani ioc!
Paradoxurile romanesti au impotmolit si programul PHARE destinat dezvoltarii regionale, program ce se dorea a fi unul pilot, anticipand finantari europene mult mai consistente. Pana la proba contrarie, cei care s-au angajat in cursa raman doar perdanti.
„O data selectati, am parafat intelegeri cu furnizorii de echipamente, cele mentionate in proiectul de afaceri prezentat. Deocamdata, asteptam. Nimeni nu da semne ca s-ar urni ceva, ceea ce ne da peste cap toate planurile”, marturiseste unul dintre cei care ar fi trebuit sa beneficieze de finantarea PHARE. Pentru ca agentia zonala a refuzat sa ii dea un alt raspuns decat: „Asteptati!”, intreprinzatorul a sunat la redactia Capital, rugandu-ne sa incercam sa aflam mai multe.
„Proiectele sunt pentru ultimele verificari fie la ANDR, fie la Delegatia Comisiei Europene”, raspund la unison reprezentanti ai celor opt agentii de dezvoltare regionala (ADR) din tara.
Debarcarea lui Vasile lasa in aer programele
Impotmolirea are, ca si in cazul celor 444 de proiecte mai nou cuprinse in joc, cauze bugetare. Procedurile PHARE impun o contributie a statului roman de 25% din valoarea totala a programului. Inclusi in bugetul pe anul trecut, banii destinati cofinantarii nu mai pot fi utilizati acum, in 2000, fara acoperirea unui act normativ. Este nevoie fie de Legea bugetului pe 2000, fie de o hotarare a guvernului care sa reporteze sumele cuprinse in bugetul de anul trecut, precizeaza Dan Marinide, director al Fondului National de Preaderare din Ministerul Finantelor.
Surse din conducerea ANDR sustin ca un proiect de hotarare de guvern pentru reportarea fondurilor a fost initiat la sfarsitul anului trecut, dar intr-un moment nefast: la scurt timp dupa debarcarea premierului Radu Vasile. Primul-ministru interimar Athanasiu nu avea drept de semnatura, astfel incat promovarea actului normativ a ramas in coada de peste.
Directorii agentiilor de dezvoltare regionala din tara spera ca programul va fi demarat cat mai curand. „Ar fi o nenorocire sa nu se aloce fondurile. Ne-am pierde credibilitatea. Politica dezvoltarii regionale, care sa genereze investitii si sa creeze noi locuri de munca, asa cum este sustinuta de Uniunea Europeana, s-ar prabusi ca un castel de carti”, spune cu amaraciune Constantin Apostol, directorul Agentiei de Dezvoltare Regionala Nord-Est.
Ion Manole, director ADR Sud-Muntenia, refuza sa creada ca programul este blocat, aducand drept argument primirea in decembrie 1999 (data perfect legala!) a unui avans de 15% din suma destinata zonei Sud-Muntenia, 2,4 milioane euro. Cei mai multi conducatori ai agentiilor regionale nu cunosc exact cauzele intarzierilor, stiind doar ca proiectele se afla acum in verificari.
O alta componenta a programului, finantarea proiectelor mari, de peste un milion euro, este si ea mult intarziata. Au fost identificate proiecte, la nivelul celor opt regiuni, dar selectia lor, ce va trebui sa aiba ca punct final verificarile de la Bruxelles, a ramas inca in fazele de inceput. Interesant este ca, desi regiunile defavorizate au nevoie de investitii care sa antreneze dezvoltarea economica, propunerile agentiilor regionale constau in initiative precum: dezvoltarea propriei infrastructuri, a unor sisteme de informare on-line pentru industria alimentara, statie de epurare in comuna Vidra, dezvoltarea si imbunatatirea serviciilor cu publicul ale primariei. Extrem de putine proiecte vizeaza exploatarea, iar cateva sunt destinate promovarii afacerilor in zona: centru pentru promovarea turismului in zona Moldovei, centru de transfer tehnologic prin inovare.
Delegatia Comisiei Europene va fi cea care va alege in final. Oferta este redusa si putin reprezentativa, fata de necesitatile reale ale fiecarei zone. Regiunile defavorizate, subiect al recentului scandal provocat de abrogarea facilitatilor specifice, par in propria tara un taram al nimanui. Eforturile europenilor care anunta noi si noi programe in aceste zone se izbesc de lipsa de inspiratie sau, poate, de indolenta autoritatilor.