Episcopul Porfirije Peric, în vârstă de 59 de ani, este considerat un modernist în interiorul acestei biserici conservatoare. El va fi cel de-al 46-lea patriarh al Serbiei şi devine astfel succesorul patriarhului Irineu, care a murit în luna noiembrie din cauza COVID-19, la vârsta de 90 de ani, informează Reuters.

Sfântul Sinod l-a ales pe noul patriarh

„Sfântul Sinod al Episcopilor l-a ales pe eminenţa sa episcopul mitropolit de Zagreb şi Ljubljana, Porfirije, drept patriarh al Serbiei”, a anunţat Biserica Ortodoxă Sârbă într-un comunicat. Patriarhul Porfirije va conduce o biserică cu 12 milioane de credincioşi, care trăiesc în Serbia, alte cinci foste republici iugoslave, Kosovo şi în dioceze din Statele Unite, Australia şi Europa Occidentală.

Biserica şi guvernul de la Belgrad se bucură de sprijinul Rusiei în ceea ce priveşte refuzul lor de a recunoaşte independenţa Kosovo, o fostă provincie din sudul Serbiei, populată majoritar de etnici albanezi. Sârbii şi Biserica Sârbă consideră Kosovo drept leagăn al creştinătăţii ortodoxe sârbeşti şi gazdă a unora dintre cele mai importante mănăstiri şi situri religioase ale lor. Clopotele bisericilor din Belgrad au răsunat joi după ce Porfirije a fost văzut în timp ce ieşea din Catedrala Sfântul Sava din capitala Serbiei, unde a avut loc votul Sfântului Sinod.

Patriarhul Porfirije va fi întronizat oficial în zilele următoare

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, întrunit la Catedrala Memorială a Sfântului Sava din Belgrad, în 18 februarie 2021, l-a ales pe mitropolitul Porfirije de Zagreb şi Ljubljana ca arhiepiscop de Pec, mitropolit de Belgrad-Karlovac şi patriarh, cel de-al 46-lea Patriarh al Serbiei. Patriarhul nou ales, Porfirije, s-a născut la 22 iulie 1961, în Becej, nordul Serbiei. A absolvit clasele primare la Curug şi Novi Sad. A fost hirotonit monah, apoi ieromonah, la Mănăstirea Decani în 1985.

A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad în 1986, când episcopul de atunci al Eparhiei Raska-Prizren, viitorul patriarh sârb Pavle (1990-2009), l-a hirotonit ierodiacon la Mănăstirea Sfânta Treime din Musutişti, Kosovo şi Mectochia.

A urmat studii postuniversitare la Atena din 1986 până în 1990. În acel an, la binecuvântarea episcopului Irineu de Backa, s-a alăturat Mănăstirii Sfinţilor Arhangheli din Kovilj, lângă Novi Sad, unde a fost hirotonit ieromonah şi a devenit stareţ al acesteia.

Nume important în Serbia

Mulţi călugări tineri i-au urmat, aceştia fiind anii în care Mănăstirea Kovilj a devenit un centru spiritual pentru mulţi tineri: intelectuali, artişti, actori populari şi muzicieni rock, în special din Novi Sad şi Belgrad. De atunci, stareţul Porfirije s-a ocupat în special de dependenţii de droguri. În acest scop, în 2005 a format o comunitate terapeutică, care este recunoscută ca fiind cel mai de succes proiect pentru terapia dependenţei de droguri, potrivit site-ului oficial al Bisericii Ortodoxe Sârbe (https://www.spc.rs).

La 14 mai 1999, arhimandritul Porfirije a fost ales episcop de Jegar, vicar al Episcopului de Backa. Şi-a susţinut teza de doctorat, „Possibility of knowability of God in St. Paul’s understanding according to the interpretation of Saint John Chrysostom”, la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, în 2004.

A devenit lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Departamentul de Psihologie Pastorală, succedând psihiatrului, academician dr. Vladeta Jerotic. A fost ales ca reprezentant al tuturor bisericilor şi comunităţilor religioase, pentru a fi membru al Consiliului Agenţiei de Radiodifuziune, iar în 2008 a fost ales preşedinte al acestei instituţii.

Sfântul Sinod i-a încredinţat în 2010 instituirea clerului militar în rândul Forţele Armate Sârbe. Episcopul Porfirije a publicat în reviste atât în Serbia, cât şi în străinătate. A participat la numeroase conferinţe şi simpozioane ştiinţifice din întreaga lume.

A fost înscăunat pe scaunul Mitropoliei Zagrebului şi Ljubljanei, la 13 iulie 2014, în Biserica Catedralei Schimbării la Faţă a Domnului din Zagreb. Liturghia solemnă a fost slujită de patriarhul sârb Irineu (2010-2020), însoţit de un număr mare de arhiepiscopi ai Bisericii sârbe şi ale altor Biserici surori, precum şi de preoţi, călugări şi mireni.