În trecutili zile, când ai trecut pe la noi, pe la Sinești, am fost avut cu dumneta puțină voroavă pentru Ostrița, cari hotar iasti dat Mănăstirii Putnii de răpăosatul Ștefan vodă cel Bun, ce să numeaște ctitor, și am fost spus dumitale că siamnili sint de la dumnita a triia movilă și de acolo în bolos (?) și spre miadzănoapte în părău, aceștia le știu încă de copil, când fusiasăm dejmar, de am luat de a dzăce boianenilor ce avusiasă holde pe acel hotar, care siamne nu numai bărbații, ce de-a puterea fi și babile le știu.
Iar dumnita de lăcomești a te lăți mai în sus, pune în socoteală că vei greși și-nnaintia lui Dumnidzău, și divanului Mării Sale domnului.
Ce, di-i vrea să mă asculți, eu așea te svătuescu priiatineaști și suflețeaște, nu te pune cu besearica lui H(risto)s, nici trage a lua să lași cu blăstăm cuconilor, nici te nedejdui c-ai mutat pietrile ca să cuprindzi pre partea dumitale pământ, pentru că toți sintem pământ.
Și acei ci-au îndzăstrat svintile mănăstiri cu moșii, au întărit cu urici și cu blăstăm, iar acela ce va călca blăstămul îi caută a da samă înnaintea strașnicului giudețu.
Multe am mai avea a scrie, ce pentru scurtarea, altili vom lăsa.
Sava proin mitropolit
Cu metanii mă închin dumitale,
V Botoșeni, iul(ie) 22
L(ea)t 7230.”