Generaţia X (născută între 1960-1980) a înflorit pe terenul însămânţat de Generaţia Zoomers (născută 1945-1960). Generaţia Y (născută 1980-2000) ar fi trebuit să înflorească pe terenul însămânţat de Generaţia X. Generaţia Z (născută 1995-2015) devine roditoare în „grădina” Generaţiei Y.

O nouă generaţie nu are implicaţii doar la nivel economic sau social. O nouă generaţie are impact în mentalitatea şi comportamentul unui popor, unei ţări. O nouă generaţie este mereu o REVOLUŢIE! Şi iată că ea se produce, ACUM şi AICI: Generaţia Y vine cu principii, valori şi credinţe, vine cu abordări progresiste, inovaţie, idealuri umane, pasionaţi de cauze sociale, inovatori. Ei REVOLUŢIONEAZĂ.

Cu ce îi aşteapta, ce le-a pregătit leadership-ul politic? Cum le influențează viitorul?

Potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată. 

Conform datelor disponibile de la Institutul Naţional de Statistică, cel mai ridicat nivel al șomajului se înregistreaza în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani, cu o rată de ocupare de 25%, cu un raport de 4,46 şomeri tineri la un şomer adult. Principala cauză? Necorelarea sistemului de învățământ cu piața muncii.

Cu 25 de IMM-uri la mia de locuitori, România se afă pe penultimul loc în Uniunea Europeană, mult sub media europeană de 40 de IMM-uri, de două ori sub media din Europa Centrala și de Est, având de trei ori mai multe insolvențe raportat la numărul de companii. 

26% din absolvenţii de gimnaziu părăsesc şcoala când trebuie să meargă la liceu (atenţie! Învăţământul obligatoriu este până în clasa a X-a inclusiv).

În educație, anul acesta, peste 20% din dintre elevii care au intrat în clasa I, acum 8 ani, nu au mai ajuns la Evaluarea Naţională. Rata de absenteism în 2020 a ajuns la 6,6%, dublu față de anii trecuți. Acum 5 ani de zile, aceasta generație avea 203.386 elevi. În clasa a VII-a (2018-2019), au mai ajuns 183.203 elevi, cu 21.184 mai putini. Dintre aceștia, la Evaluarea Națională au ajuns 172.532, iar prezenți au fost 161.038. Astfel, 42.349 de elevi care care au intrat în clasa I nu au susținut Evaluarea Națională. Unde sunt 42.349 de posibili viitori ingineri, medici, antreprenori….oameni care adaugă valoare statului român? Sunt cumva prin alte țări unde se pregătesc să aducă plus valoare?

Conform datelor Ministerului Romanilor de Pretutindeni, în 2019 peste 5,6 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării. Motivul: corupția, calitatea slaba a clasei politice și sărăcia. 

Conform datelor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), numărul total de copii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în afara țării este în 2019 de 86.263 copii. Numărul copiilor cu ambii părinți plecați în străinătate a fost de 15.858 copii. Peste 14.000 au rămas în grija rudelor până la gradul IV. Peste 1000 copii au fost plasați în centre de plasament! Efecte asupra copiilor? Tulburări emoționale, comportamentale, adaptative, fiziologice, dezinteresul, apatie, tristate accentuate, agresivitate/ violență verbală și fizică, creșterea în greutate, lipsa de motivație. Din date neoficiale, peste 10 copii s-au sinucis. 

Dar ce se întâmplă în business, în antreprenoriat, cu formarea generațiilor de antreprenori?

Un studiu Coface arata că la fiecare companie nou înregistrată în 2019, 1.8 companii și-au întrerupt activitatea, fata de 1.6 în 2018. Anul 2020, odată cu pandemia, situația vă fi una și mai dramatica. 

Companiile active în Romania au o durata medie de viață de 10 ani. Ultimul loc în EU.  Ceea ce rămâne constant este că, pe segmentul companiilor locale, numărul companiilor care se închid îl depășește constant pe cel al companiilor nou înființate. 

În top 100 exportatori, doar 2% sunt companii cu capital românesc. Exporturile României aparțin multinaţionalelor. Doar forţa de muncă ieftină este principala raţiune a investiţiilor străine aici. Aducem materie primă, producem bunuri finite şi exportăm către alte ţări. Noi nu avem producţie autohtonă, asta înseamnă că orice criză va destabiliza economia României. Pentru că nu avem control. Pentru că suntem dependenți. Nu în sensul negativ, importanța investițiilor străine este enormă, iar sectorul IMM-urilor poate completa armonios acest tablou. În sectorul transporturilor de exemplu, toate multinaționalele au furnizori transportatori români. 

Mai mult, sectorul IMM-uri îl văd și în contextual proiectelor locale mari (infrastructură). De fapt în aceasta zonă este adevăratul potențial de dezvoltare.  Avem atât de multe lucruri de făcut în zona de infrastructură, încât zeci de ani de acum înainte sectorul IMM va putea deveni o reala forță de business specializată. 

Ieșirea pe piețe externe: peste 85% din exporturile României merg spre ţările europene, din care 75% reprezintă comerţ intracomunitar. Sunt ţări unde nivelul de competitivitate al bunurilor şi serviciilor este extrem de ridicat, iar a începe o „bătălie” între produsele româneşti şi cele dintr-o zona cu investiţii masive în cercetare şi o îndelungată tradiţie în inovare, ar fi total neproductiv.

Dar am fi oare pregătiţi de ieşirea pe pieţe externe? Un exemplu banal, dar sugestiv, ne spune că avem IT-işti mulţi şi buni în ţară, însă firmele româneşti, conform Eurostat, se află pe ultimul loc în Europa în clasamentul celor care au un site propriu, în jur de 42%, faţă de Danemarca (92%), Suedia (89%), Austria (86%). Suntem pe penultimele locuri în Europa când vine vorba de prezenţa pe social media şi bloguri. Un lucru de bază în ziua de azi pentru un antreprenor care doreşte să îşi prezinte oferta pe pieţe externe…

Cum stăm la educația de business? În peste 50% din ţările UE, educaţia antreprenorială face parte din educaţia secundară şi este OBLIGATORIE. În România, educaţia antreprenorială este predată 1 oră pe săptămână, în clasa X-a de liceu. Uniunea Europeană şi-a propus că educaţia antreprenorială să fie OBLIGATORIE la nivel primar, secundar, terţiar.

Și putem continua cu zeci de alte exemple pentru a ilustra două lucruri:

– Am ratat zeci de ani extrem de importanți pentru “fertilizarea” locului unde viitoarele generații de români ar fi trebuit să își dezvolte capacitățile și potențialul

– Nu avem astăzi un plan concret pentru Bunăstarea următoarelor generații. Leadershipul politic nu are o viziune, o planificare pe următorii 10-15 ani, direcții, strategie…

 Cu toate acestea, am o mare convingere că putem să „restartăm” valorile, stima, demnitatea, respectul, originalitatea unei ţări. Singura condiție este să ne apucăm noi de treabă, așteptarea soluțiilor din partea leadershipul politic va fi inutilă. Până la urmă stă în puterea şi voinţa noastră să o facem. Ştiu că în momentele importante se trezeşte în noi o putere şi o unitate de invidiat, dar trebuie să fim consecvenţi.

Oriunde suntem, oricum am trăi, liberi sau constrânşi, în dreptate sau inegalitate, nimeni nu va putea să omoare speranţa. Speranţa într-o generaţie viitoare pragmatică, independentă şi plină de curaj.