În garajul subteran al repre­zen­tanței BMW din România nava amiral a flotei producătorului bavarez ne întâmpină cu un scurt clipit din „pleoapele“ cu laser. De sub oglinzile laterale o rază de lumină ne conduce către uși, iar deschiderea acestora ne confirmă „temerile“: avem de a face cu unul dintre cele mai scumpe modele de serie conduse vreodată, cu un preț de… 171.700 de euro. Îmi vine să închid ușa la loc și să renunț la test. E o responsabilitate enormă să conduci în traficul nebun din România o asemenea bijuterie.Unde mai pui că rămâne la mine și peste noapte…

Îmi iau inima în dinți și pătrund temător în habitaclul enorm care pare a avea fiecare colț burdușit de echipamente electronice mai mult sau mai puțin utile. Pornirea motorului coincide cu un mârâit surd care produce reverberații amenințătoare. Noroc că am avut posibilitatea de a cunoaște pe îndelete – static, e drept – un model similar cu câteva luni în urmă, altfel aș fi pierdut ore bune încercând să înțeleg și să pun în funcțiune toate setările vehiculului astfel încât pilotarea mastodontului cu o lungime de 5,2 metri să fie cât mai facilă.

În ciuda sperieturii inițiale, „domnul Li“ – cum aveam să îl botezăm ulterior în urma unei discuții despre apetența asiaticilor pentru vehiculele cu ampatament mărit – este cât se poate de docil și de ușor de condus în trafic. E drept că un ajutor important vine din partea celorlalți șoferi care, ca la un semn, se lipesc de marginea drumului lăsând impozanta mașină să îi depășească. Ciudat, în afara unor SUV-uri de lux la fel de impunătoare sau a unor mașini sport amenințătoare, niciodată șoferii bucureșteni nu au părut atât de binevoitori. Cu un ochi la trafic și altul la indicatorul de consum continuăm pe traseul stabilit. Un motor V8 alimentat cu benzină, „atașat“ unei mașini de două tone ar trebui să ne împrietenească rapid cu benzinarii, însă, surprinzător, afișajul ne arată „doar“ 14,3l /100 km. Asta în oraș, acolo unde orice manevră care la început părea imposibilă devine în scurt timp o încântare. Senzorii și camerele video, inclusiv sistemul Surround View, ajută enorm. Pe autostradă, „domnul Li“ își confirmă pe deplin calitățile de vehicul de lux. Denivelările sau chiar gropile sunt insesizabile grație sistemului de control al suspensiei Executive Drive Pro. Serenitatea din habitaclu este întreținută de scaunele comode cu masaj, plafonul panoramic care până și în nopțile fără lună îți dau senzația că circuli cu stelele deasupra capului grație unor minuscule surse de lumină, dar, mai ales de sistemul adaptiv de control al vitezei de croazieră. Tot încercând să testez limitele mașinii și să verific modificările impuse de selectarea modurilor Sport sau Eco Pro am uitat de colegii așezați comod pe scaunele, sau, mai degrabă, fotoliile, din spate. Doar că ei îmi aduc aminte brusc de existența lor prin modificarea luminii din habitaclu dovada clară că au descoperit tableta amplasată între ei pe tunelul central și că „se joacă“ modificând programele de masaj, poziția scaunelor sau acționând parasolarele. Unde mai pui că pe ecranele amplasate pe spătarele scaunelor din față deja rulează videoclipuri al căror sunet scoate în evidență ireproșabilul sistem audio Bowers & Wilkins.

Lăsând deoparte zecile de echipamente menite să transforme viața la bordul Seriei 7 într-o încântare, să menționăm că în ciuda temerilor noastre legate de consum, vehiculul a afișat la finalul celor aproape 600 km parcurși o medie de doar 10,3 l / 100 km. Și asta în condțiile utilizării îndelungate a setărilor Sport care, prin modificările aduse, transformă maiestuosul vehicul de lux într-un alergător pur-sânge cu răspunsuri prompte la comenzi și accelerări uimitoare. La finalul testului, doar teama de a nu „răni“ nava amiral cu un preț de catalog de 121.860 euro la care au fost adăugate opționale de încă vreo 50.000 de euro a rămas neschimbată. Și regretul că nu pot „testa“ vehiculul de pe scaunul din spate. În rest, Seria 7 cu ampatament lung este la fel de ușor de manevrat ca un Seria 5. Și oferă un confort inegalabil.