BNR: Birocrația – Obstacol major în calea creșterii economice durabile
Într-un amplu articol publicat de Banca Națională a României, intitulat „Cum devine România mai prosperă?”, Cristian Popa, membru al Consiliului de Administraţie al BNR, lansează un apel la combaterea excesului de birocrație ca principal obstacol în calea competitivității și a creșterii economice durabile.
Birocrația este o „taxă invizibilă” care sufocă companiile
Costuri administrative directe: formulare suplimentare, rapoarte periodice, proceduri de autorizare care adaugă cheltuieli operaționale.
Timp pierdut: antreprenorii și echipele lor petrec ore, zile sau chiar săptămâni completând hârtii și așteptând la ghișee, în loc să-și dedice energia dezvoltării de produse sau identificării de noi piețe.
„Reglementările excesive şi aplicarea lor ineficientă nu doar că adaugă costuri administrative inutile (crescând preţurile la raft), dar consumă şi resurse valoroase care ar putea fi direcţionate spre investiţii şi inovare.
Birocraţia sugrumă creşterea: în loc să se concentreze pe dezvoltarea afacerii, multe firme mici sunt forţate să navigheze printr-un labirint birocratic (al declaraţiilor online depuse la ghişeul 3) care încetineşte procesele şi descurajează expansiunea.
Birocraţia este o taxă invizibilă pe competitivitate. Cu cât această „taxă” este mai mare, cu atât companiile sunt mai puţin competitive. Pentru un IMM, fiecare document suplimentar, fiecare raportare, fiecare formular, fiecare coadă la ghişeu, fiecare autorizare întârziată sau procedură complicată reprezintă timp pierdut, costuri ridicate, oportunităţi ratate.
Mai mult, interacţiunea cu instituţiile statului este adesea greoaie, iar impredictibilitatea fiscală creează un mediu dificil pentru planificarea pe termen lung”, punctează Popa.
Reglementarea internă, mai nocivă decât tarifele externe
La nivelul Uniunii Europene, există deja programe dedicate reducerii poverii administrative (cum ar fi „Regulatory Fitness and Performance Programme” – REFIT), însă implementarea lor progresează lent. Popa citează intervențiile fostului guvernator BCE, Mario Draghi:
„Mario Draghi, fostul guvernator al Băncii Centrale Europene, susţine că suprareglementarea internă europeană afectează creşterea economică mai mult decât orice tarif extern, sufocând competitivitatea şi inovaţia. Europa şi-a ridicat propriile bariere, echivalente unor tarife auto-aplicate economiei.
Aceste constrângeri inutile trebuie eliminate rapid la nivel european şi în România. Un stat eficient nu stă în calea celor care creează valoare, ci le permite să prospere. Antreprenorii trebuie lăsaţi să facă ceea ce ştiu ei mai bine: să creeze valoare şi să dezvolte companii într-un mediu cât mai liber şi competitiv.”
În acest context, oficialul BNR subliniază importanța adoptării urgente a măsurilor de debirocratizare, subliniind că un stat eficient ar trebui să sprijine dezvoltarea celor care generează valoare, facilitându-le astfel prosperitatea.
Productivitatea și dimensiunea firmelor potrivit datelor BNR
Analiza BNR, bazată pe peste 650.000 de firme active în 2023, relevă o corelație clară între dimensiunea companiei și venitul mediu pe angajat:
Venitul mediu per angajat variază în funcție de dimensiunea firmei: microîntreprinderile (cu mai puțin de 10 angajați) generează un venit mediu de 463.000 lei per angajat, întreprinderile mici (10–49 angajați) ating 553.000 lei, întreprinderile mijlocii (50–250 angajați) au un venit mediu de 680.000 lei, iar întreprinderile mari (peste 250 angajați) ajung la 738.000 lei per angajat.
„Asta spun datele a peste 650.000 de firme active analizate. Datele oficiale pentru 2023 arată clar că, pe măsură ce o firmă creşte, capacitatea sa de a genera venituri per angajat se îmbunătăţeşte: microîntreprinderi (< 10 angajaţi): 463.000 lei/salariat; întreprinderi mici (10-49 angajaţi): 553.000 lei/salariat; întreprinderi mijlocii (50-250 angajaţi): 680.000 lei/salariat; întreprinderi mari (> 250 angajaţi): 738.000 lei/salariat. Examinând cifrele, observăm că în România, peste 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, iar acestea angajează un sfert din forţa de muncă. Însă contribuţia lor la cifra de afaceri totală este de sub 20%, ceea ce sugerează o productivitate mai redusă faţă de media economiei”, explică Popa.
Totuși, el subliniază că dimensiunea nu este singurul determinant al productivității:
- Excepții de top: existența întreprinderilor mici și mijlocii care, prin specializare sau digitalizare, performează peste medie.
- Flexibilitate și inovare: pentru un peisaj economic în continuă schimbare, agilitatea poate compensa dimensiunea.
Impactul fiscalității și al regimului de microîntreprindere
Un alt aspect ridicat de Cristian Popa se referă la regimul fiscal special destinat microîntreprinderilor, care, deși oferă costuri reduse, descurajează trecerea la următorul nivel de dezvoltare:
„Întreprinderile mici au cheltuieli operaţionale reduse, iar costurile salariale medii (salariile brute, tichete, prime, etc.) sunt la jumătate din media companiilor mari. Practic salariile unei microîntreprinderi sunt aproape de minimul pe economie, deşi profiturile raportate sunt ridicate.
Această situaţie ridică anumite semne de întrebare. În schimb, marjele de profit scad progresiv pe măsură ce creşte dimensiunea firmei: microîntreprinderile şi firmele mici raportează marje ridicate, în timp ce companiile mari operează cu marje reduse.
Paradoxal, o întreprindere mare care domină o piaţă locală poate deveni prea rigidă şi birocratică, pierzând din productivitate per angajat în comparaţie cu propriile performanţe anterioare sau chiar apropiindu-se de valorile firmelor mai mici, dar bine conduse. Dar piaţa este cel mai bun arbitru, ea va decide câştigătorii.”
Acest fenomen accentuează polarizarea economică
- Microîntreprinderile (peste 90% din total), cu salarii aproape de minimul pe economie, dar cu marje de profit ridicate;
- Întreprinderile mari (0,2% din total), care angajează aproape o treime din forța de muncă și generează peste 40% din cifra de afaceri, oferind însă salarii semnificativ mai mari și operând cu marje relativ scăzute.
Reducerea poverii administrative
- Simplificarea procedurilor de înregistrare și raportare;
- Digitalizarea deplină a interacțiunilor cu instituțiile publice;
- Eliminarea duplicărilor de cerințe între diverse agenții.
Reforma regimului fiscal pentru IMM-uri
- Crearea unor etape tranzitorii pentru microîntreprinderi care doresc să se extindă;
- Incentive fiscale pentru investiții în tehnologie, formare și export.
Promovarea culturii antreprenoriale
- Programe de mentorat și sprijin pentru managementul creșterii;
- Parteneriate public–private pentru accesul la capital de risc și piețe externe.
„Poate şi din lipsa capitalului, multe companii mici rămân în sfera unor afaceri de familie, unde strategia nu este neapărat expansiunea, ci menţinerea stabilităţii financiare. În plus, în România, multe IMM-uri funcţionează într-un regim fiscal care încurajează menţinerea statutului de microîntreprindere, deoarece pierderea acestui statut atrage taxe şi contribuţii mai mari, ceea ce poate descuraja creşterea naturală a afacerii”, a spus Cristian Popa.
Fără o debirocratizare reală și fără un cadru fiscal adaptat nevoilor antreprenorilor, perspectivele de creștere sustenabilă rămân amenințate de inerție și complicații inutile.
