mai mici de 200 de milioane de lei, daca intarzierile la plata depasesc 30 de zile. In prezent, CRB, care functioneaza in cadrul Bancii Centrale, monitorizeaza doar informatii privind expuneri mai mari de 200 de milioane de lei pentru fiecare debitor. Monitorizarea imprumuturile restante cu valori mai mici ar fi urmat sa intre in atributiile viitorului Birou de Credit infiintat de bancile comerciale. De ce ar lua BNR o parte din „painea” bancherilor? „Am incercat prin aceasta masura sa fortam bancile sa grabeasca infiintarea Biroului de Credit si sa nu se limiteze la furnizarea informatiilor negative, adica a rau platnicilor”, spune vice-guvernatorul BNR, Mihai Bogza. Cele 24 de banci care au semnat la finele anului trecut actul constitutiv al societatii Biroul de Credit au cazut de acord ca in prima etapa sa nu raporteze decat clientii cu intarzieri la plata. Informatiile pozitive, respectiv datele despre imprumuturile restituite la timp in trecut, care ar permite unui client sa acceseze credite mai rapid si in conditii mai bune de dobanda, ar fi urmat sa fie raportate intr-un viitor incert. Unul dintre motive: teama bancherilor de a pune la dispozitia concurentei informatiile legate de clientii „buni”. Planurile initiale au toate sansele sa fie date peste cap de masura BNR. Fara o extindere catre informatiile pozitive activitatea Biroului de Credit se va suprapune peste cea a Centralei Riscurilor Bancare. Un efect similar il va putea avea interventia Bancii Centrale si pentru grabirea unei alte etape pe care bancherii o programasera in anii urmatori: extinderea informatiilor si la clientii celorlalte societati financiare (leasing, asigurari), ai furnizorilor de utilitati si companiilor de telefonie. Obligatia de a raporta la CRB imprumuturile restante mai mici de 200 de milioane de lei va avea inca o consecinta. Bancile care dintr-un motiv sau altul au ales sa nu participe la Biroul de Credit vor fi fortate sa se alinieze acelorasi reguli. Tot BNR va incerca sa gaseasca in locul bancherilor si solutii la problemele de ordin juridic pe care le-ar putea crea Biroul de Credit. Orice client care va solicita un imprumut bancar in viitor va trebui sa-si dea acordul in scris pentru ca informatiile legate de contractul sau de credit sa poata fi furnizate Biroului. Cu clientii viitori, lucrurile vor fi simple: nu semnezi, nu primesti credit. In baza de date vor trebui inclusi, insa, si actualii beneficiari de credite, care nu si-au dat acordul in momentul semnarii contractului. Intr-o astfel de situatie se afla aproape 3,3 milioane de contracte de credit incheiate cu persoane fizice. Pentru cei cu restante nu vor fi probleme. Simplu spus, ai incalcat contractul neplatind la timp, banca are la randul ei libertatea de a furniza informatii Biroului despre intarziere. In cazul informatiilor pozitive, furnizarea lor fara acordul clientului ridica probleme de incalcare a secretului bancar. Acestora BNR le pregateste o rezolvare rapida: o propunere de modificare a legislatiei printr-un act normativ de mici dimensiuni, care sa fie aprobat intr-un timp foarte scurt.
Cand doi se cearta…
Nu ati reusit pana acum sa il infiintati singuri, acum il faceti cum spune BNR! Intr-o economie in care lucrurile functioneaza normal, ar fi nefiresc ca Banca Centrala sa intervina intr-un demers absolut privat al bancherilor. Biroul de credit va fi facut de bancile comerciale, pe banii lor, urmand ca tot ele sa fie principalii beneficiari. In Romania, disputele dintre bancheri au primat in fata interesului comun. Timp de mai bine de doi ani, BNR a privit impasibila esecurile repetate de a ajunge la o solutie comuna. Oricare varianta ar fi fost buna daca ar fi fost pusa in aplicare. Cand lucrurile treneaza prea mult, nefirescul devine necesar. Avand la indemana mijloacele necesare, BNR va forta bancile sa se grabeasca si le va face chiar sa treaca mai repede la o etapa pe care acestea o doreau mai mult amanata: furnizarea de informatii pozitive despre clienti. Tot BNR va propune modificarile legislative privind problema secretului bancar si isi permite acum chiar sa faca recomandari legate de tarife si profitul cu care ar trebui sa se multumeasca bancile. Cui are a se plange i se va spune ca a avut timp pentru a face lucrurile altfel.
