Banca Naţională a României (BNR) decide să relaxeze şi mai mult condiţiile monetare, pe fondul unei rate a inflaţiei considerabil sub ţintă. A scăzut dobânda cheie la 1,75%, cel mai mic nivel din istorie, şi a lăsat băncilor trei miliarde de lei din scăderea rezervelor minime obligatorii. Decizia a surprins economiştii băncilor, doar patru din 21 vedeau o scădere de 0,25% a dobânzii de politică monetară. Cu inflaţia mult sub ţintă şi o scădere a preţurilor aşteptată de la 1 iunie, după ce taxa pe valoare adăugată (TVA) pentru alimente va fi tăiată cu 15 puncte la 9%, BNR încearcă să tragă inflaţia în sus. Primele reacţii se văd deja în cursul de schimb. „BNR încearcă să crească inflaţia prin cursul de schimb. Leul n-are ce să facă decât să se depreciereze. E singurul mod de a creşte inflaţia pe termen scurt.“, spune economistul Florin Cîţu. Leul s-a depreciat la cea mai redusă valoare din ultima lună în piaţa interbancară faţă de euro şi a atins 4,45 unităţi/euro. Un leu mai slab, deşi ajută exportatorii, presupune o scumpire a importurilor, cu efecte asupra preţurilor produselor importate. „Preţurile sunt mai rigide atunci când leul se apreciază. Când se depreciază, atunci preţurile cresc mai rapid“, explică economistul.

Preţul estimărilor prea optimiste

Rata inflaţiei de 0,8% din prezent, sub ţinta de 2,5% a BNR, nu reprezintă un şoc temporar, ci unul fundamental, spune Cîţu. „BNR a ţinut politica monetară prea strânsă în trecut şi acum recuperează. Estimările lor privid inflaţia au fost prea optimiste de fiecare dată, iar acum mai vine peste şi şocul scăderii preţurilor după reducerea TVA“, adaugă el.

România a încheiat anul trecut cu o rată a inflaţiei tot de 0,8%, sub intervalul inferior de variaţie al Băncii Centrale de un punct în jurul ţintei de 2,5%, pe care o consideră ca fiind benefică pentru evoluţia economiei. BNR se aşteaptă ca inflaţia să stea în jurul a 0% până în a doua jumătate a anului următor şi şi-a modificat prognoza de 2,1% pentru sfârşitul anului, potrivit guvernatorului Mugur Isărescu.

„O să fie inflaţie negativă tot anul“, spune, însă, Cîţu, iar presiunea pe scăderea preţurilor ar putea continua şi anul viitor, dacă guvernul va reduce şi cota generală de la 24% la 20%. Motivele pentru care BNR a decis să ducă dobânda cheie la un nivel greu de anticipat în urmă cu doi ani, când rata era de 5,25%, sunt acelea de aliniere a politicii monetare cu cea a Băncii Centrale Europene (BCE) şi pentru a opri intrările de aşa-zis capital speculativ, spune economistul Bogdan Glăvan. România s-a angajat să reducă rata rezervelor minime obligatorii – procentul pe care o bancă trebuie să-l pună deoparte din depozitele atrase – la nivelul de 2%, ca parte a procesului aderării la zona euro. BCE a pornit în acest an un program de relaxarea cantitativă prin care pompează lichditate de 40 de miliarde de euro pe lună în sistemul bancar, după ce a dus dobânzile la zero. Cu cât randamentele datoriei unui stat sunt mai mari, cu atât investiţiile în aceste tipuri de active sunt mai căutate de investitori, cu condiţia ca emitentul să aibă o situaţie politică şi economică bună. O monedă stabilă face şi mai atractive aceste plasamente.

„Dobânzile la leu fiind pozitive, e de aşteptat să crească în continuare cererea de lei. Astfel că BNR va continua să relaxeze“, spune Glăvan. Plasamentele în active denominate în lei, cum sunt titlurile de stat, oferă randamente superioare celor din zona euro, unde investitorii plătesc unele state pentru a le împrumuta. Cele mai multe obligaţiuni în lei sunt deţinute, însă, de băncile locale, care au 51% din datoria publică românească denominată în lei.

Atractivitatea randamentelor la lei va ţine leul la un nivel comparabil cu cel de acum în viitor, crede Glăvan, care nu vede o presiune pe depreciere. „Deprecierea de azi e firească, poate să mai continue o zi, două, o săptămână, dar nu cred că e ceva de durată“, spune Glăvan.

Economie slabă, ţinută de consum

România a încheiat anul 2014 cu o creştere economică de 2,8%, superioară ratei de 1,3% înregistrate de Uniunea Europeană, respectiv de 0,9% în zona euro. Creşterea este, însă, insuficientă pentru a obţine convergenţa reală cu restul Uniunii. România este a doua cea mai săracă ţară din UE, după Bulgaria, şi încă nu are elementele care să o împingă în faţă, în lipsa investiţiilor, care rămân la un nivel modest, apreciază Cîţu. „România este o ţară în curs de dezvoltare care are ghinionul să sufere de problemele ţărilor dezvoltate. Creşte consumul şi scad investiţiile. Economia e ţinută cu focul de paie al consumului“, spune economistul.

Cu o evoluţie sub potenţial, presiunile inflaţioniste se menţin reduse, apreciază Cîţu. Şocurile ar putea veni din partea ofertei, adică dintr-un an agricol prost, ori din ruperea lanţului de distribuţie ca urmare a presiunilor autorităţilor fiscale asupra retailerilor, spune el, altfel, banii eliberaţi în piaţă vor merge în finanţarea deficitului statului sau în acoperirea liniilor de credit luate de băncile locale de la acţionarii străini.

Poate duce relaxarea monetară la o nouă bulă imobiliară?

În perioada de glorie a creditului în România, între 2006 şi 2008, dobânzile la creditele în valută, de la euro la franci elveţieni, nu erau atât de mici cât sunt astăzi cele la creditele în lei. Cu toate acestea, creditarea în lei nu creşte suficient pentru a ţine pasul cu reducerea soldului creditelor în valută, deşi BNR afirmă periodic că aşteaptă o trecere în teritoriu pozitiv a creditului.

Singura excepţie este creditul pentru locuinţe. Aceste împrumuturi au fost subvenţionate de către stat începând cu 2009, când a fost lansat programul cu garanţii guvernamentale Prima casă. Unul din două credite de casă aflate în soldul băncilor au în acest moment în spate o garanţie de stat, iar miniştrii care s-au succedat la Palatul Victoria l-au tot reînnoit. Ar mai putea piaţa ipotecară să treacă printr-o bulă, aşa cum s-a întâmplat înainte de criză?

„Există potenţialul unei bule. Lumea dă năvală în împrumuturile imobiliare. Ceea ce ne face să nu vedem acest pericol e că avem pe piaţă un stoc de apartamente noi, care au apăsat preţurile în jos. Vedem presiune, însă, la apartamentele vechi, o văd şi personal, nu doar din studii de piaţă“, spune Glăvan. Acesta apreciază că suntem departe de euforia generală din 2007-2008, dar că nu trebuie să fim relaxaţi, mai ales că politica BNR va fi una de durată.

„Singurul segment care se poate încinge e cel subvenţionat de stat“, spune Cîţu. Pericolul potenţial pentru economie creşte dacă în anii următori dobânzile vor creşte şi vor pune probleme la rambursarea creditelor ipotecare. „Nu avem dobânzi fixe pe 30 de ani ca în Statele Unite ale Americii, iar în România marja băncilor e mare“, adaugă el.

Deponenţii vor primi şi mai puţin

Politica BNR are efecte negative asupra celor care economisesc în România. Dobânzile medii la depozitele la termen au scăzut la 1,6% pe an, în martie, cu un punct mai puţin faţă de anul anterior, potirivit datelor Băncii centrale. Băncile au transpus rapid de-a lungul timpului scăderile de dobândă, deşi nu s-au mişcat la fel de repede în cazul creditelor.

Pentru economisirile la trei luni, doar câteva bănci mai oferă rate de dobândă de 3%. Băncile mari nu remunerează cu mai mult de 2% economisirile, în condiţiile în care au lichidităţi suficiente, iar multe dintre ele încă îşi curăţă bilanţurile şi îşi reduc activele.

Dobânzile mici din piaţă pun probleme şi pentru fondurile de pensii, care trebuie să orienteze o parte a portofoliilor către active purtătoare de risc pentru a oferi randamente considerabile, în condiţiile în care sunt obligate de lege să ţină mare parte din plasamente în titluri de stat şi depozite bancare. Pe de altă parte, banii ieftini se vor vedea probabil în creşterea burselor, crede Glăvan. Tiparniţa de bani a marilor bănci centrale a dus la creşterea principalelor burse la niveluri record.