"Dacă vom compara obiectivele iniţiale cu ceea ce s-a întâmplat după doi ani, efectele sunt dramatice. Căderea cu 10% a PIB, inflaţie de 13%, un deficit bugetar cumulat de vreo 18 miliarde de euro, o dublare a datoriei publice, aproape un milion de oameni care şi-au pierdut locurile de muncă, reducerea în termeni reali a salariilor, toate acestea ne arată că în doi ani România a reuşit doar câteva lucruri: o stabilizare a cursului de schimb după o devalorizare masivă de circa 15%, la finele lui 2009, consolidarea rezervelor internaţionale ale BNR. Acestea sunt cele două avantaje ale acordului. Întrebarea ar fi, însă, dacă am avut acest bilanţ, de ce, totuşi, eu am fost de acord cu reînnoirea acordului?", a afirmat Vosganian.
Din cauza creşterii dramatice a datoriei publice, România are de rostogolit, că de plătit nu va putea, o sumă imensă. Ca să acopere deficitul bugetar are nevoie de cel puţin 6 miliarde de euro. Ca să refinanţeze datoriile scadente are nevoie de cel puţin 12-13 miliarde de euro. Deci, în total, România are de colectat între 18 şi 20 de miliarde de euro. Fără un girant moral, România nu ar putea aduna aceşti bani – pe plan intern, băncile româneşti nu pot asigura aceste sume şi nici firmele de asigurări. De aceea, România trebuie să meargă în străinătate. Or, dacă nu are un acord cu FMI, fie nu va reuşi să adune banii, fie dobânzile vor fi foarte mari, a explicat fostul ministru.
Câtă vreme FMI, şi în urma protestelor opoziţiei, a somat că nu va mai da dreptul de a folosi banii pentru plata pensiilor şi salariilor, înseamnă că banii ar merge la BNR, care este, deja, marele câştigător al acestei crize şi are un nivel al rezervelor valutare care devine sfidător de mare pentru România. Rezervele valutare ale BNR sunt de 35 de miliarde de euro, iar BNR nu mai are nevoie să-şi mărească această rezervă. Motiv pentru care acordul este o formă principială de prevenţie şi care, în situaţii dramatice, poate implica sume de ordinul a 2-3 miliarde de euro.
