ALERTĂ Evoluția împrumuturilor acordate de bănci populației a intrat din nou în atenția BNR, care arată că este posibilă o plafonare a gradului de îndatorare astfel încât să se evite situația în care clienții ajung în incapacitate de plată.
Creditarea bancară nu a mai ținut capul de afiș al presei în ultimele luni, mai ales după ce evoluția pozitivă a sistemului bancar s-a păstrat, dar și pe fondul „ofertei“ excesive de subiecte din partea guvernului și a Parlamentului. Pentru Banca Națională a României (BNR) creditarea a rămas încă un subiect foarte important, lucru normal în condițiile în care starea sistemului bancar este una dintre principalele atribute ale instituției. Uneori cu mesaje care, cel puțin la prima vedere, se bat cap în cap. Cum ar fi faptul că băncile au exces de lichiditate și ar trebui să majoreze creditarea, dar, pe de altă parte, se dorește restricționarea unor împrumuturi.
Diferența vine din faptul că în primul caz este vorba de creditarea companiilor, iar în cel de-al doilea, de împrumuturile de nevoi personale contractate de persoane fizice. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat, luna trecută, că ponderea creditului în PIB a scăzut față de 2008, de la 40% până la 29%. Totodată, șeful BNR a atras atenția băncilor că ar trebui să fie mai deschise către finanțarea sectorului de afaceri. Ca valoare însă, soldul creditelor acordate companiilor nu a scăzut, dimpotrivă. În decembrie 2008, soldul acestor împrumuturi, fără cele contractate de instituții financiar nebancare și de administrațiile publice, era de 84,1 miliarde lei, iar în iulie 2017 se situa la 89,2 miliarde lei. Sigur, dacă am calcula în euro, nu în lei, ar fi o diferență (euro era aproximativ 3,5 lei atunci, acum a urcat la 4,5 lei), iar la diferența valutară am putea adăuga și inflația din ultimii zece ani.
Creditele acordate populației au crescut chiar mai mult, de la un total de 99,2 miliarde lei, la finele lui 2008, până la 117,7 miliarde lei, în iulie anul acesta. În toată perioada, cel mai mult au crescut împrumuturile pentru locuințe, de la 20,9 miliarde lei, în 2008, până la 62,4 miliarde lei, anul acesta. Creditele de consum însă s-au micșorat, de la 73,7 miliarde lei până la 55,3 miliarde lei. În 2008, mai erau și „credite în alte scopuri“, în valoare de 4,6 miliarde lei, care acum sunt incluse în cele de consum, ceea ce înseamnă că scăderea este și mai mare.
Serviciul datoriei
Dacă în cazul companiilor este evident că băncile „suflă în iaurt“, dar se și confruntă cu o lipsă a cererii din partea acestora, în cazul populației situația este mult mai bună decât în 2008. Inclusiv în ceea ce privește structura creditelor, majoritară acum în lei (74,5 miliarde lei față de 43,3 în euro și alte valute), și cu dobânzi mult reduse față de acum zece ani. Cu toate acestea, BNR, prin Florian Neagu, directorul adjunct al Direcției de Stabilitate Financiare, trage un semnal de alarmă asupra vitezei cu care cresc împrumuturile acordate populației și sugerează că s-ar putea impune un plafon pentru gradul de îndatorare al clientului.
În esență, este vorba de un indicator care arată viteza de majorare a soldului de credite, care are un nivel de semnal de 0% și unul de alertă și intervenție la 3%. „Dacă ne uităm separat pe sectoare, observăm că finanțatea acordată populației a depășit de câteva trimestre limita de semnal, dar nu a ajuns la pragul de alertă care ar necesita intervenție“, spune Florian Neagu. În prezent, acest indicator se află la 0,5%, în timp ce în perioada crizei a urcat și până la 3%.
Este evident că în ultimii trei ani, o dată cu revenirea economică, a crescut și numărul de credite contractate și valoarea acestora. La evoluție au contribuit atât dobânzile în scădere, cât și majorarea veniturilor, dar și scumpirea bunurilor achiziționate, în special a locuințelor. La fel și ratele serviciului datoriei în venituri, care a ajuns anul trecut la o medie de 33% pentru împrumuturile de consum și de 46% pentru cele de locuințe.
Cheltuieli de subzistență
BNR ar dori un grad maxim de îndatorare de 55% din venit și de 65% doar pentru cei cu venituri foarte mari. Majoritatea băncilor se înscriu deja în aceste limite, cu doar câteva excepții, cum ar fi BRD, unde nivelul este de 70% din care se scad 265 de lei pentru fiecare membru al familiei sau Banca Transilvania unde gradul maxim urcă la 70%. La BCR gradul de îndatorare este de 65%, din care se scad costurile coșului zilnic, iar la ING Bank și este de 60%.
Cheltuielile de subzistență, adică suma necesară cheltuielilor lunare pentru o persoană, diferă de la o bancă la alta, valorile fiind între 260 de lei și 375 de lei. Oricum, nu este ușor de stabilit un coș comun pentru toți cetățenii, diferențele fiind majore între urban și rural, ca și între orașele mari și orașele mici. La fel de complicat este și în cazul celor cu venituri apropiate de salariul minim pe economie; chiar dacă o rată de 350 de lei, adică un credit de consum în valoare de 15.000-16.000 lei pe cinci ani, înseamnă circa 33% din venit, persoana respectivă rămâne cu mai puțin de 700 de lei disponibili pentru cheltuielile lunare. Într-un oraș mare, persoana respectivă ar fi la limita supraviețuirii.
Dar până la limitări în gradul de îndatorare, clienții bancari, ca și cei potențiali, vor avea de luptat cu dobânzile în creștere. ROBOR la trei luni, dobânda interbancară luată în calcul la dobânda anuală efectivă a împrumuturilor, a depășit 1% și rămâne pe un trend de apreciere. Cum inflația revine la rândul ei pe trend pozitiv, ROBOR nu poate decât să o urmeze. Asta înseamnă că dobânzile de aproximativ 9,5% aferente creditelor de consum și cele de circa 3,5% de la ipotecare, ambele atinse anul acesta, vor rămâne minime istorice, iar sarcina debitorilor bancari va fi tot mai mare.
BNR a plafonat deja dobânzile pe care IFN-urile le pot aplica creditelor acordate, împrumuturi de risc major și pe termen foarte scurt, purtătoare de dobânzi care pot fi de câteva mii la sută. Pe de o parte, acționează în favoarea clienților potențiali, dar pe de altă parte blochează accesul unora dintre ei la finanțare. Nu este deloc ușor să stabilești un echilibru între aceste elemente, iar când este vorba de creditarea bancară este chiar mai dificil. Acesta pentru că în perioadele de creștere economică se cer condiții mai laxe de creditare, iar în cele de criză se dorește protecție. s