Sindromul de burnout este asociat cu epuizarea fizică, emoţională şi mentală, provocată de expunerea excesivă şi prelungită la situaţii stresante. Este o realitate, confirmată de toți experții, că locul de muncă este mediul cel mai prielnic apariției sindromului de burnout, dar există şi situaţii în care viaţa socială sau personală conduce la dezvoltarea acestei afecţiuni.
Chiar și înainte de pandemie și de Marea Demisie, bunăstarea angajaților era pentru multe companii un factor esențial. În ultimele luni, s-a constatat că tot mai mulți angajați se plâng de epuizare la locul de muncă. Companiile trebuie să înțeleagă acest fenomen, să își evalueze riscurile, să le reducă și să le controleze pentru a-și proteja nu doar oamenii, ci și afacerile, potrivit Fast Company.
Termenul de burnout este folosit pentru a descrie sentimentele de suprasoliciare și oboseală la locul de muncă (medii de lucru toxice, micromanagement, asumarea mai multor activiăți legate de job sau presiunea pusă de patroni pentru a lucra mai mult).
De fapt, specialiștii spun că este mai complicat decât atât. Organizația Mondială a Sănătății recunoaște burnout-ul ca formă de stres legată de muncă, prost gestionată, deși nu este clasificată ca o afecțiune medicală.
Există cinci etape de burnout pe care indivizii și organizațiile trebuie să le evalueze și apoi să ia măsuri pentru a atenua simptomele care se agravează progresiv.
Analiza riscurilor de epuizare este importantă în toate companiile, dar mai ales pentru industriile cu risc ridicat, cum ar fi construcțiile, producția, industria ospitalității și transporturile, domenii în care eficiența, capacitatea de luare a deciziilor și lipsa de judecată pot fi fatale.
Faza 1, denumită și ”faza Lunii de miere”
Când începeți un job nou este previzibil să experimentați crize minore de stres. Stresul vine odată cu noutatea unei mari provocări sau a avansării în carieră, dar majoritatea oamenilor tind să facă față bine acestei faze, pe măsură ce se acomodează cu noile sarcini.
Șefii companiillor trebuie să spună clar ce așteptări au, să ofere oportunități de îmbunătățire a competențelor, resurse de sprijin și un nivel proporțional de autonomie pentru a ajuta angajații să gestioneze riscurile de burnout la acest nivel.
Faza 2, Asaltul stresului
Debutul stresului se poate manifesta în mai multe moduri, fie ca un tip de anxietate nervoasă, fie ca iritabilitate, oboseală sau lipsă de organizare. Angajații trebuie să-și prioritizeze deciziile semnificative sau rapide și să-și acorde o perioadă adecvată de timp pentru a evalua fiecare tip de decizei.
Tehnicile de mindfulness pot ajuta angajații să conștientizeze schimbările de dispoziție, cele de ritm cardiac, dar și alte schimbări fizice, cum ar fi tensiunea musculară și oboseala.
Respirația meditativă și alte tehnici simple pot reduce stresul pe tot parcursul zilei în această fază. Pentru șefi, empatia este cheia pentru atenuarea stresului în această fază. De asemenea, șefii pot elimina blocajele, reducând numărul de e-mailuri trimise și încercând să stea mai mult de vorbă cu cei afectați de burnout în această fază.
Faza 3, Stresul cronic
Când nivelul de stres crește rapid, cresc și riscurile asupra sănătății mintale și fizice, iar angajații ar putea ajunge la un punct de cotitură periculos. Plecarea unor angajați odată cu Marea Demisie, ciclurile de recrutare mai lungi și sarcinile de lucru în schimbare pot copleși personalul rămas.
Concentrarea de care au nevoie pentru a lua decizii sănătoase sau pentru a executa sarcini în siguranță scade pe măsură ce stresul se cronicizează. Companiile pot aduce îmbunătățiri semnificative prin adoptarea tehnologiei și automatizării.
Investiția în platforme digitale care conectează echipele, automatizează fluxurile de lucru și comunicațiile și/sau integrează gestionarea siguranței poate ușura povara stresului cronic. Cei care se confruntă cu stres cronic ar trebui să caute urgent servicii medicale și de sănătate mintală profesionale.
Faza 4, cea mai periculoasă: burnout-ul real
Când angajații ajung la punctul de epuizare maxim, pot experimenta simptome mult mai critice, cum ar fi cinismul și pesimismul puternic în ceea ce privește munca, sentimentul de incompetență, temeri nejustificate și dorința puternică de ”auto-eliberare”, prin gânduri extrem de dăunătoare.
Aceste schimbări puternice de comportament pot crește probabilitatea de accidente la locul de muncă, dispute și chiar acte de violență. Angajații în această etapă pot fi un pericol pentru ei înșiși, pentru alții și dar și pentru afacerile companiei.
Faza 5, cea mai severă!
Cea mai severă fază a epuizării are loc atunci când simptomele fizice și emoționale încep să afecteze calitatea vieții. Acest lucru se manifestă sub formă de tristețe cronică sau depresie, epuizare mentală și, în cazurile mai grave, apare ideea sinuciderii.
Aici este nevoie urgent de ședințe de terapie. Lăsate necontrolate, consecințele epuizării fizice și psihice pot fi devastatoare, atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional.