Cele mai multe dintre disfuncționalitățile noastre sunt cauzate de plăcerea celor bogați. Gâdilarea orgoliilor super-bogaților ne-a adus în această situație a crizei climatice. Corelația dintre bogăție și comportamentul poluant este tot mai evidentă.
Modul în care guvernele au permis erodarea democrației de către lobbyiști (inclusiv politicieni cu interese private lucrative), dereglementarea care permite corporațiilor, oligarhilor și proprietarilor să-și stoarcă angajații și chiriașii, mediul permisiv pentru profit în timpul pandemiei, degradarea sănătății, educației și a altor servicii publice prin impulsul constant către privatizare, toate acestea sunt simptome ale aceleiași stări, potrivit theguardian.com
Același lucru e valabil și pentru cele mai grave probleme ale noastre: distrugerea sistemelor de susținere a vieții. Super-bogații lumii își arogă partea leului din spațiul planetar de care depindem toți. Este greu de înțeles de ce tolerăm acest atac asupra intereselor noastre comune.
Cei mai bogați 1% dintre oamenii lumii (cei care câștigă mai mult de 172.000 dolari pe an) produc 15% din emisiile de carbon ale lumii: de două ori impactul combinat al celor mai sărace țări.
În medie, super-bogații emit peste 70 de tone de dioxid de carbon de persoană în fiecare an, adică de 30 de ori mai mult decât ne putem permite fiecare dintre noi. În timp ce se așteaptă ca emisiile clasei de mijloc să scadă brusc în următorul deceniu, datorită decarbonizării generale a economiilor, cantitatea emisă de cei mai bogați nu va scădea aproape deloc. Cu alte cuvinte, ei vor fi responsabili pentru o cotă și mai mare din totalul de dioxid de carbon.
Chiar dacă 90% din populație nu ar produce deloc carbon, emisiile de carbon ale celor mai bogați 10% dintre oameni (cei care câștigă peste 55.000 dolari) din următorii nouă ani ar folosi aproape întregul buget global.
Diferența în impactul asupra mediului reflectă inegalitatea. Nu e de mirare deloc că oamenii cu stare din națiunile bogate sunt atât de dornici să arunce vina asupra Chinei sau asupra natalității mari din țările sărace.
O analiză recentă a stilului de viață a 20 de miliardari a constatat că fiecare a produs în medie peste 8.000 de tone de dioxid de carbon: de 3.500 de ori cota lor echitabilă într-o lume angajată să nu depășească 1,5 grade Celsius. Cauza principală sunt avioanele și iahturile lor. Numai un super-yacht, ținut în standby permanent, așa cum sunt cele ale unor miliardari, generează aproximativ 7.000 de tone de CO2 pe an.
Bill Gates are o amprentă de carbon estimată a fi de 3.000 de ori mai mare decât cea a oricărui cetățean de pe glob
Bill Gates, care se consideră campion climatic, nu deține un iaht. Chiar și așa, el are o amprentă de carbon estimată a fi de 3.000 de ori mai mare decât cea a oricărui cetățean de pe glob, și asta din cauza colecției sale de avioane și elicoptere. El susține că, de fapt, „cumpără combustibil verde pentru aviație”, dar nu există așa ceva. Biocombustibilii pentru avioane ar declanșa o adevărată catastrofă de mediu, deoarece e nevoie de cantități uriașe de material vegetal pentru a alimenta un singur zbor. Asta înseamnă că toate culturile sau plantațiile trebuie să înlocuiască fie producția de alimente, fie ecosistemele sălbatice.
Dar lăcomia super-bogaților nu cunoaște limite: unii dintre ei speră acum să călătorească în spațiu, ceea ce înseamnă că fiecare ar produce atât de mult dioxid de carbon în 10 minute cât emit 30 de oameni simpli într-un an. Super-bogații pretind că sunt creatori de bogăție. Dar, în termeni ecologici, ei nu creează bogăție, ci o răpesc de la toți ceilalți.
Banii cumpără acum totul: inclusiv accesul la întâlnirile care ar trebui să abordeze aceste disfuncționalități. Dintr-un anumit punct de vedere, Cop26 este cel mai exclusivist dintre toate summiturile climatice. Delegații din națiunile sărace au fost împiedicați să participe la summit de o combinație de cerințe bizantine legate de viză, de promisiuni încălcate privind disponibilitatea vaccinurilor Covid și de costurile aiuritoare ale cazării. Chiar și atunci când delegații din națiunile mai sărace pot escalada aceste ziduri, se trezesc adesea excluși din zonele de negociere și, prin urmare, incapabili să influențeze discuțiile.
În schimb, peste 500 de lobbyiști ai combustibililor fosili au avut acces la summit, mai mult decât delegațiile a opt națiuni deja devastate de criza climatică: Pakistan, Bangladesh, Filipine, Mozambic, Myanmar, Haiti, Puerto Rico și Bahamas. Făptuitorii sunt audiați, victimele sunt excluse.
Cred că cea mai importantă dintre toate măsurile de mediu rămâne impozitarea averilor. Prevenirea colapsului sistemic de mediu înseamnă ducerea bogăției extreme la dispariție. Este greșit să credem că planeta nu mai poate ține umanitatea în ansamblul ei. Cei pe care nu-i mai poate ține sunt super-bogații.