Ajustarile lunare de tarife la electricitate si energie termica incepute in octombrie 2001 au aruncat in aer facturile de intretinere. Majoritatea salariatilor si cea mai mare parte a pensionarilor sunt pe cale sa intre in faliment. Consuma mai mult decat castiga si sunt indatorati pana peste cap. Solutia, asa cum o vede Guvernul, nu este nici pe departe cea la care te-ai fi putut astepta, respectiv imbunatatirea colectarii taxelor si impozitelor la bugetul statului. Marii datornici beneficiaza in continuare de clementa fiscala, economia subterana prospera, atentia Fiscului concentrandu-se, ca de obicei, asupra impozitelor pe venituri. Alaturi de TVA, impozitele pe salarii au fost intotdeauna surse sigure de astupare a gaurilor bugetului public. Vin intotdeauna la timp, iar platitorii sunt multimea abstracta careia i se promite favoruri fiscale doar in campaniile electorale.
Asadar, cheia iesirii din impas este renegocierea principiului scaderii contributiei salariale, convenit cu FMI. Saracii, estimati de premier la 2,3 milioane de salariati, vor primi cateva sute de mii de lei in plus, sume ce ar trebui sa-i scoata din nevoie. Banii vor fi luati de la „bogati”. A nu se intelege de la miliardarii zilei! „Bogatii” sunt salariatii cu venituri de zece milioane de lei pe luna sau mai mult. Cine sunt ei? Medici, notari, arhitecti, angajati ai sectorului privat. Cati sunt ei? Sub un milion. Statul prefera sa-i piarda, pentru ca vor face totul sa-si fereasca veniturile de Fisc, pierzand astfel si contributiile lor actuale la bugetul statului si la bugetul asigurarilor sociale si de sanatate. Toti acesti oameni vor fi inghititi de economia subterana, care, conform unui studiu realizat de United Nations Development Program, participa cu valori de 20%-37% la realizarea PIB si antreneaza 65% din gospodarii.
Romania este tara paradoxurilor
Pe de o parte, nivelul impozitarii este perceput de indivizi, dar si agentii economici, ca fiind extrem de impovarator. Pe de alta parte, veniturile colectate de stat sunt insuficiente. Facand o comparatie regionala cu alte state candidate la aderare, economistul Valentin Lazea arata ca nu atat impozitul pe venitul global este covarsitor in Romania, cat contributiile la asigurari sociale. In Republica Ceha, cotele de impunere ale veniturilor sunt intre 15% si 40%, in Republica Slovaca 15%-42%, in Slovenia 17% – 50%. Romania se situeaza pe locul IV, cu cote intre 18% si 40%, urmata fiind de Polonia cu 19% – 40% si Ungaria cu 20% – 40%. Suntem pe undeva pe la mijloc, iar nivelul ratelor de impozitare poate fi considerat mai stimulativ decat cel din Republica Slovaca, spre exemplu.
Privind insa spre contributiile sociale ale angajatorilor si salariatilor romani, imaginea normalitatii este puternic distorsionata. Apare iarasi un paradox: contribuim cel mai mult, dar beneficiem cel mai putin. In Romania, sistemul asigurarilor sociale si de sanatate smulge de la angajatori si salariati o contributie de 57,7%. In Republica Slovaca procentul este de 50%, in Ungaria de 48,5%, in Republica Ceha de 47,5%, in Slovenia 38,0%, iar in Polonia 35,4% – 43,1%. Adunata la modicul impozit pe venit, uriasa contributie sociala reuseste sa ne arunce in topul platitorilor de biruri.
Contributiile sociale si cotele de impunere a veniturilor
Tara Contributia Contributia Nr. cote Rata Rata
angajatorului angajatului impunere minima maxima
(%) (%) Total (%) (%)
Polonia 16,7-24,4 18,7 35,4-43,1 3 19 40
Slovenia 15,9 22,1 38,0 6 15 42
Rep. Ceha 35,0 12,5 47,5 5 15 40
Ungaria 36,0 12,5 48,5 3 20 40
Slovacia 38,0 12,0 50,0 6 15 42
Romania 39,0 19,7 58,7 5 18 40
