În majoritatea țărilor bogate, numărul de vaccinuri anti COVID-19 comandate depășește cu mult necesarul.
Între timp, statele sărace vor trebui să aștepte poate și ani, ca vaccinurile să devină disponibile pe scară largă, scrie NationalInterest.
Dacă bogații vor reuși să-și îndeplinească numărul de vaccinări, ce se va întâmpla cu vaccinurile în exces? Vor fi risipite, tranzacționate către cel mai mare ofertant sau alocate gratuit săracilor și statelor în care COVID-19 încă se dezlănțuie?
Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a descris lumea ca fiind „pe marginea unui eșec moral catastrofal”, deplângând astfel lipsa vaccinurilor pentru statele sărace.
Deicizia unor state de a comanda mai multe vaccinuri nu este, în sine, imorală.
A fost rezonabil ca cei care se ocupau de achiziții în țări precum Marea Britanie și Canada să comande mai multe vaccinuri.
Viteza de dezvoltare, precum și numărul relativ scăzut de eșecuri au dat rezultate neașteptat, fiind scoase pe piață aceste vaccinuri într-un timp relativ scurt. Cu toate acestea, dezvoltarea vaccinului COVID-19 nu poate fi considerată un succes până când problema redistribuirii nu este rezolvată.
Duke Global Health Innovation Center din SUA urmărește câte doze de vaccin a comandat fiecare țară. Calculul numărului de vaccinuri excedentare necesită unele presupuneri.
De exemplu, că fiecare adult va fi vaccinat. UE a comandat 1,6 miliarde de doze pentru populația sa adultă de aproximativ 375 milioane. Întrucât aceste vaccinuri necesită două doze pentru protecție completă, campania de vaccinare comunitară va acoperi puțin sub 900 de milioane de oameni.
Asta creează un surplus de aproximativ 525 milioane de vaccinuri complete. Marea Britanie a comandat 219 de milioane de vaccinuri complete pentru 54 de milioane de adulți (un surplus de 165 de milioane), iar Canada a comandat 188 de milioane de vaccinuri complete pentru cei 32 de milioane de adulți (un exces de 156 de milioane).
Păstrarea vaccinurilor suplimentare de către guverne este o chestiune sensibilă, existând posibilitatea ca vaccinările anuale sau periodice să fie necesare. Cu toate acestea, datele de expirare a vaccinurilor și probabilitatea ca serurile să fie modificate pentru a gestiona noi variante ale virusului sugerează că păstrarea lor ar fi irațională.
Pe de altă parte, vaccinurile neutilizate care au aproape expirat, sau cele mai puțin eficiente în unele părți ale lumii în fața variantelor mutante ale virusului, ar putea deveni brusc disponibile pentru redistribuire.
Cea mai bună cale de redistribuire ar fi facilitatea la nivle global, cunoscută sub numele de Covax. A fost creată special pentru a împărți vaccinurile anti COVID-19 în mod echitabil în întreaga lume. Doar că această Covax nu are puterea de a obliga statele să împartă excedentul de vaccinuri cu alții. Prin urmare, deciziile guvernelor vor fi cruciale.
Pentru țările care nu vor dori să cedeze vaccinurile în plus către Covax, s-ar impune redistribuirea pe bază de necesități. Adică acolo unde numărul de infectări este tot mai mare.
În cele din urmă, vaccinurile excedentare care necesită depozitare la frigider vor fi mai greu de distribuit, deoarece nu toate țările dețin infrastructura necesară. Din păcate, se poate spune că acestă redistribuire a vaccinurilor va fi determinată nu atât de necesități sau de politică, ci de logistică.