Bolojan, despre salariul de 44.000 de lei al directorului Romsilva
Bolojan a dat exemplul directorului de la Romsilva, care câștigă 44.000 de lei pe lună. Bolojan a subliniat că există anumite autorități care au ajuns „scăpate de sub control” din punct de vedere al gestionării resurselor financiare.
”Unul din motivele pentru care mulţi români nu au încredere în lumea politică, pentru care se simt nedreptăţiţi, pentru care au sentimentul ăsta, cum să vă spun eu, că nu sunt lucrurile rezolvate în mod corect, este acela că într-o parte din instituţiile statului, nu neapărat în sectorul public standard, nu ştiu, într-un minister sau într-o primărie sau într-o autoritate, unde lucrurile sunt la vedere şi unde chiar dacă legile au fost, să zicem, optimizate, au mai apărut diferite sporuri, unele sporuri au fost introduse în salariul de bază şi sunt diferenţe salariale.
Dar într-o categorie de autorităţi care, eu am spus, au fost scăpate de sub control, acolo ce s-a întâmplat? S-a creat o fisură într-o lege, a spus: salariul este de nu ştiu de câte ori mai mare decât al preşedintelui sau la nivelul mediu din zona care o controlezi şi acolo de la salariul foarte mare al managerului s-au făcut nişte contracte colective de muncă pentru că pe cel care a fost numit acolo nu l-a mai întrebat nimeni de sănătate. Bun, ţi-ai încasat nişte bani din taxele dintr-o anumită industrie, din energie, din telecomunicaţii, din asigurări. Bun, ce faceţi cu banii ăia? De ce trebuie să avem câteva sute de oameni?”, a declarat Bolojan, sâmbătă, la emisiunea Insider politic de la Prima TV, după ce a fost întrebat despre salariul directorului de la Romsilva, în valoare de 44.000 de lei pe lună.
Numărul angajaților ar trebui optimizat
Ilie Bolojan a subliniat că banii gestionați de companiile publice provin, în cele din urmă, tot de la cetățeni, fiind incluși în facturile pentru serviciile prestate. El a atras atenția că aceste resurse ar trebui folosite pentru a aduce un plus de valoare, nu pentru a susține structuri supradimensionate.
Potrivit acestuia, dacă nivelul salariilor este justificat prin responsabilitățile mari asumate, atunci numărul angajaților ar trebui optimizat. „Poate nu sunt necesari 600 de angajați, ci 400, și nu s-ar resimți nicio diferență,” a explicat el. Bolojan a pus, de asemenea, sub semnul întrebării meritele unui manager sau ale unui consiliu de administrație dintr-o companie de monopol care își crește veniturile doar prin indexarea prețurilor, fără a aduce îmbunătățiri reale serviciilor oferite.
”Adică, dom’le, dar nu sunt bani de la buget. Nu, sunt toţi banii cetăţenilor noştri pe care, vă daţi seama, aceste companii includ în facturile lor de prestări servicii şi care ar trebui să se ducă într-o zonă în care să se vadă un plus. Şi atunci, aceste zone, efectiv, cum să vă spun, dacă nu sunt aduse să se ajungă la un nivel de salarizare decent, foarte bine, aveţi nişte răspunderi mari, vă luaţi nişte salarii bune. Dar nu trebuie să fiţi o armată de oameni. Poate nu sunteţi 600, sunteţi 400. Se va dovedi că nu se va întâmpla nimic. (…) Ai câştigat un salariu mare, dar care este aportul tău pentru acest salariu? Că nu e o problemă că cineva are un salariu bun, chiar şi într-o companie publică, dar dacă compania este una de tip monopolist, care are nişte servicii pe care numai ea le prestează şi îşi face venituri, pur şi simplu, indexând preţuri, care este meritul acelui manager sau unui consiliu de administraţie?” , a spus Bolojan.
Preşedintele Senatului a precizat că legea ar trebui modificată
Ilie Bolojan a subliniat că este necesară o revizuire a legislației, a contractelor de mandat și a contractelor colective de muncă pentru a corecta anumite dezechilibre. El a remarcat că, atunci când se adoptă măsuri care oferă beneficii, acestea sunt implementate rapid, însă atunci când vine vorba de reducerea cheltuielilor, procesul devine mult mai dificil.
Potrivit acestuia, orice încercare de a limita costurile întâmpină rezistență, cei afectați protestează, iar diverse mecanisme de susținere, atât oficiale, cât și neoficiale, exercită presiuni pentru a împiedica schimbările necesare.
