În ultimii doi ani doar două companii  din România au mai vândut asigurări de credite într-un ritm semnificativ. Motivul pentru care majoritatea asigurătorilor au renunţat la un produs care altădată le aducea creşteri importante ale vânzărilor este explozia restanţelor la împrumuturile bancare şi, implicit, a plăţilor pe care au fost nevoite să le efectueze către bănci. Deşi anul trecut valoarea totală a plăţilor a scăzut faţă de 2010 (anul de vârf al despăgubirilor achitate), ele se menţin la un nivel înalt, iar ca pondere în totalul restanţelor noi se îndreaptă către 10%, potrivit calculelor Capital.
Practic, după cum arată acum rezultatele, din explozia asigurărilor de credit nu a avut nimeni de câştigat. În primul rând, companiile care au vândut astfel de poliţe au avut un câştig marginal sau chiar au pierdut, având în vedere raportul dintre vânzările de poliţe şi daunele plătite în ultimii  ani.
În al doilea rând, persoanele fizice care au achiziţionat astfel de asigurări şi care au ajuns în situaţia de a le activa (nemaiplătind creditul) sunt expuse în continuare. Împrumutatul va fi înscris automat în Biroul de Credit, iar posibilitatea ca el să mai poată contracta în viitor un credit în România este limitată către zero. În plus, cel puţin teoretic, respectiva persoană poate fi acţionată în instanţă de către asigurător pentru recuperarea prejudiciului.
Pierderea unui astfel de instrument de protecție va avea un efect important pentru solicitanții de împrumuturi bancare, mai ales în condițiile în care cerințele minime de garantare a creditelor luate de populație au fost înăsprite recent prin noi reglementări ale băncii centrale.
 
Scumpire inevitabilă
Potrivit unui calcul Capital, ponderea plăţilor efectuate de asigurători către bănci în totalul restanţelor noi era, după primele trei trimestre din 2011, de aproximativ 9%. La 31 septembrie 2011, valoarea totală a despăgubirilor plătite era de circa 84 de milioane de lei, în timp ce valoarea restanţelor noi la creditele pentru persoane fizice se situa în jurul a un miliard de lei. În plus, poliţele de asigurare pentru credite sunt cele mai puţin profitabile dintre toate tipurile de asigurări. Mai problematice chiar şi decât asigurările RCA, consacrate ca aducătoare de pierderi.
Potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în primele nouă luni ale anului trecut companiile de asigurări încasaseră 105 milioane de lei din vânzarea de poliţe de asigurare pentru credite. Suma totală a despăgubirilor se ridica la 84 de milioane de lei, ceea ce face ca profitabilitatea pe întreaga clasă să fie de aproximativ 20%, faţă de 21% cât este în cazul poliţelor RCA. „Practic, dacă mai adăugăm şi rezervele de daună, costurile de marketing şi vânzare şi altele, ajungem undeva pe zero, în cel mai bun caz“, ne-a explicat un specialist în asigurări.   
Acesta este şi motivul pentru care, în forma lor actuală, asigurările de credit pentru persoane fizice vor dispărea în viitorul apropiat, iar acest lucru îl recunosc chiar cei care încă mai au acest produs în portofoliu. „Asigurările de credit fac parte din portofoliul de produse pe care îl oferim, însă nu reprezintă o prioritate în termeni de strategie. Gama de produse oferite prin acest canal va continua să fie din ce în ce mai diversă. Totuşi, atenţia noastră va fi îndreptată mai degrabă spre produse mai complexe în defavoarea simplelor asigurări de credite“, spun reprezentanţii Groupama, companie care, potrivit datelor raportate către CSA, deţinea la finele trimestrului III din 2011 mai bine de 56% din piaţa asigurărilor de credite.
Ponderea mare a poliţelor vândute de Groupama în totalul pieţei  este firească în condiţiile în care grupul francez a preluat Asiban, BT Asigurări şi OTP Garancia, companii care au aparţinut unor bănci şi care au vândut cu precădere asigurări de credit.
Despre cum vor arăta poliţele de asigurare de credit care vor mai rămâne pe piaţă, companiile evită să dea detalii. Un lucru este însă sigur: ele vor fi cu mult mai scumpe. „În acest moment, banca noastră nu mai ataşează asigurări de credit la împrumuturile pentru persoane fizice. Nu cred că mai sunt multe bănci care să facă acest lucru. Având în vedere ce s-a întâmplat până acum cu restanţele, şi dacă se vor mai vinde astfel de poliţe, ele vor avea un cost prohibitiv“, explică Marius Istrati, şeful departamentului dezvoltare produse retail din cadrul Volksbank România.
La mâna băncii. Când şi cum se activează poliţa
Creşterea spectaculoasă a vânzărilor de asigurări pentru împrumuturile luate de persoanele fizice a fost strâns legată de boomul creditării din perioada 2006-2009. Băncile obligau, practic, toate persoanele care solicitau un împrumut de nevoi personale mai mare de 3.000 de euro să încheie şi o asigurare de credit pe care să o cesioneze tot băncii. De aceea, asigurările pentru credite de nevoi personale aparţin băncii, şi nu clientului. „Băncile îşi asigură portofolii de credite, nu fiecare credit în parte. Aceasta nu înseamnă însă că există un nivel minim de la care poliţa poate fi activată. Poate fi vorba despre un credit, despre zece sau despre întregul portofoliu. Oricum, banca decide când trimite şi dacă trimite dosarul de daună către asigurător“, ne-a explicat un specialist din piaţa asigurărilor.
Potrivit acestuia, în funcţie de contractul cu fiecarea bancă în parte, numărul de rate neplătite care poate activa poliţa variază între trei şi şase. Dacă banca decide să activeze poliţa, asigurătorul va întocmi dosarul de daună şi va face plata către bancă. „Verificăm, în primul rând, dacă împrumutul a fost acordat în condiţiile cerute de lege. În al doilea rând, trebuie văzut dacă banca a virat prima aferentă creditului sau pachetului de credite. Celelalte criterii sunt mai degrabă de natură tehnică“, ne-a explicat sursa noastră.
Riscul asigurat se referă exclusiv la pierderile financiare pe care asiguratul le suferă ca urmare a incapacităţii de plată.   Costurile unei astfel de poliţe se situează între 3% şi 5% din valoarea totală a creditului. În ceea ce priveşte valoarea asigurată, poliţele se pot împărţi în două mari categorii: poliţe care acoperă întreaga valoare a creditului, inclusiv dobânzi şi comisioane, şi poliţe care acoperă doar o parte a împrumutului (de obicei, doar principalul).  

Ce se întâmplă cu  asiguratul restanţier
Din punct de vedere legal, asigurătorul are posibilitatea de a se îndrepta, după ce plăteşte către bancă, împotriva împrumutatului, pentru a-şi recupera dauna. În practică însă, în cazul în care asigurarea a fost făcută pe întreaga valoare a creditului, acest lucru se întâmplă foarte rar.
Gândiţi-vă că vorbim despre credite de valoare mică, 3.000-5.000 de euro. Să te îndrepţi împotriva restanţierului în instanţă, să obţii încuviinţarea pentru executarea silită a acestuia, să-i popreşti conturile, toate aceste acţiuni presupun costuri destul de mari. Se poate ajunge la situaţia în care costurile acestea să fie mai mari decât valoarea daunei. De aceea, în practică, asigurătorii preferă de multe ori să accepte pierderea“, comentează un avocat.
Mai există însă o situaţie şi anume aceea în care asigurarea acoperă doar o parte din credit, de obicei capitalul împrumutat (principalul). În acest caz, împrumutatul este obligat din start să plătească restul costurilor, adică dobânda şi comisioanele, nemaifiind nevoie de o decizie judecătorească în acest sens. Menţionăm că, la dobânzile şi comisioanele practicate în anii de boom, costul total al unui credit de consum contractat pe o perioadă de cinci ani ajungea la 50%-60% din valoarea împrumutată.
Cu alte cuvinte, la un credit de 5.000 de euro, persoana împrumutată şi asigurată doar pe principal ar mai trebui să plătească până la 3.000 de euro pentru a acoperi datoria la bancă.
Mai mult, persoana respectivă va fi înregistrată automat în Biroul de Credit, iar şansele ca ea să mai poată contracta un împrumut scad către zero.
   
 Victimele „exuberanţei“
În perioada de boom, aceste asigurări erau vândute de către companii care, în majoritatea cazurilor, aveau ca acţionar majoritar chiar instituţiile de credit, motiv pentru care până la debutul crizei s-au dovedit a fi o afacere înfloritoare.
După 2008, când situaţia economică s-a înrăutăţit, asigurările de credit au fost lovite din două părţi. În primul rând, primele brute subscrise au scăzut ca urmare a scăderii substanţiale a creditării, iar în al doilea rând plăţile efectuate au crescut substanţial din cauza exploziei restanţelor.
„O bună parte a daunelor pe care le-am plătit şi pe care încă le mai plătim provin din asigurări ale creditelor date în perioada de boom. Este şi normal, dacă ne uităm la ce nivel a  ajuns acum creditarea“, spune reprezentantul unei companii de asigurări. Aceasta nu înseamnă însă că nu vor fi afectaţi indirect şi viitorii clienţi ai băncilor.
Potrivit noului regulament BNR, împrumuturile de consum va trebui să fie acoperite cu garanţii în proporţie de 133% începând cu februarie 2012.  În acest sens, BNR a introdus posibilitatea considerării unei asigurări drept garanţie personală. Numai că, având în vedere rezultatele de până acum, o astfel de poliţă va fi aproape imposibil de contractat fie din cauza ofertei reduse, fie din cauza costurilor care vor creşte de la an la an.

3 luni de rate neplătite este perioada minimă după trecerea căreia banca poate trimite solicitarea de plată către asigurător

Având în vedere evoluţia  restanţelor, dacă se vor mai vinde poliţe de asigurare pentru creditele de consum acestea vor avea un cost prohibitiv. Marius Istrati, director dezvoltare produse retail, Volksbank România.

Atenţia noastră va fi îndreptată mai degrabă spre produse mai complexe, în defavoarea simplelor asigurări de credite. Departamentul  Comunicare, Groupama România.