Nimeni nu ştie exact dimensiunea fraudei în asigurări, din simplul motiv că, până acum, nimeni nu a realizat un studiu complet asupra fenomenului. Sau, dacă există, acest studiu nu a fost făcut public. Un lucru este însă cert: fenomenul ia amploare, iar acest lucru a fost confirmat pentru Capital chiar de către reprezentanţii unor societăţi importante de asigurare. Specialiştii vorbesc, informal, de fraude totale de peste 100 de milioane de euro, ceea ce, pentru o piaţă care abia dacă adună vânzări de două miliarde de euro anual, este foarte mult. Suma ar reprezenta circa 20% din despăgubirile totale plătite de asigurători pe zona auto, procentajul fiind confirmat şi de un sondaj efectuat de XPrimm, publicaţie care se adresează cu precădere specialiştilor în asigurări. Mai mult decât atât, cele 100 de milioane de euro reprezintă doar o estimare a pagubelor care vin din dosarele de daună fals declarate. Mai există, însă, încă un canal generator de fraude. Este vorba despre relaţia companiilor de asigurări cu brokerii, unde, de la debutul crizei până până în prezent, avem, de asemenea, o creştere.

Fenomenul fraudelor afectează, în mod evident, stabilitatea companiilor, mai ales că CSA nu impune constituirea de provizioane, dar poate avea efecte pe termen mediu şi lung şi asupra asiguraţilor. În contextul în care societăţile de asigurare plătesc daune mai multe (indiferent dacă sunt reale sau fictive), ele vor fi nevoite să-şi recupereze pierderile, iar singura metodă prin care pot face acest lucru este creşterea preţurilor pe care le practică pentru poliţele auto (în principal RCA, pentru că aici sunt cele mai multe vânzări şi cele mai multe fraude). 

Criza naşte monştri

„Având în vedere efectele crizei, care se manifestă la nivelul întregii societăţi româneşti, era firesc ca acest fenomen să cunoască o escaladare în ultima perioadă de timp. Cu acest fenomen ne confruntăm şi în perioade de creştere economică, dar cu atât mai mult în condiţiile actuale“, explică, pentru Capital, Ovidiu Vădean, directorul Diviziei Prevenirea Fraudelor şi Control Intern din cadrul Asirom. De altfel, majoritatea specialiştilor cu care Capital a stat de vorbă confirmă expansiunea fenomenului.Oficialul Asirom descrie, în mare, şi una din modalităţile principale prin care o companie poate să fie furată sau indusă în eroare. „Frauda care se manifestă din exteriorul societăţii este cauzată de  încercările efectuate de către diferite persoane de a obţine despăgubiri pentru accidente fictive sau de a majora despăgubirile din accidente reale. Privind frauda externă, ne referim la punerea în scenă a unor evenimente rutiere sau la asigurarea unor autovehicule deja avariate, dar nu excludem nici varianta de avizare multiplă – avizare cu bună ştiinţă – a daunelor la mai multe companii de asigurare“, spune Vădean.

Oficialul Asirom dă şi un exemplu concret: „Un dosar de daună a fost avizat de către G.P. în baza asigurării de RCA pentru despăgubirea autoturismului marca Porsche Cayene înmatriculat în Bulgaria. Din analiza documentelor anexate dosarului de daună, rezultă că vinovat de producerea evenimentului rutier a fost numitul R.C., care a efectuat manevra de întoarcere a troleibuzului marca Ikarus, intrând în coliziune frontală cu auto Porsche Cayenne care circula din sens opus. Deşi avariile celor două autovehicule erau complementare, iar explicaţiile oferite de conducătorii auto clarificau şi justificau dinamica producerii riscului asigurat, au fost efectuate verificări şi investigaţii în urma cărora a rezultat că autovehiculul Porsche Cayenne fusese furat din Bulgaria şi  i se schimbase seria de caroserie cu cea a unui alt auto similar ca marcă.“ 

Mână în mână cu angajaţii companiei

Fraudele de natură externă constituie însă partea uşoară pentru „detectivii“ societăţilor de asigurare pentru că, de multe ori, cei care încearcă să fraudeze compania au ajutor chiar din interior. „Există o categorie de fraudă externă care, de cele mai multe ori, este descoperită şi destructurată – dar alte reţele sunt atât de bine instrumentate, încât este foarte greu să fie eliminate. Cea mai complicată şi cel mai greu de descoperit este frauda externă cu ajutor din interior“, remarcă Bogdan Andriescu, preşedintele asociaţiei brokerilor de asigurare.

De altfel, identificarea şi eliminarea problemelor interne a devenit unul dintre obiectivele principale pentru majoritatea companiilor de asigurare. „Pentru noi e o bătălie, şi Omniasig are printre obiectivele sale şi limitarea acestor probleme. De obicei, există şi o relaţie internă în ceea ce priveşte fraudele. Ne luptăm tocmai pentru a elimina acele proceduri care favorizează anumiţi brokeri cu care lucrăm“, ne-a spus Mihai Tecău, preşedintele Omniasig. 

Brokeri cu risc ridicat

Şeful celei mai mari companii locale de asigurări vorbeşte, pentru Capital, şi despre celălalt canal important de propagare a fraudelor, şi anume relaţia cu brokerii. În acest caz, cea mai frecventă problemă apare atunci când brokerii încasează banii în numele societăţii de asigurare şi fie nu îi mai virează deloc, fie îi virează cu mari întârzieri. Deşi societăţile constată destul de rapid problema şi obţin hotărâri judecătoreşti împotriva respectivilor intermediari, de multe ori constată că nu au ce executa.

„Brokerii şi-au câştigat în piaţa asta anumite drepturi, cum ar fi încasarea în numele societăţii de asigurări sau plata la anumite termene. Trebuie, totuşi, să ai un istoric pentru a ajunge la astfel de facilităţi. Aceste lucruri ar trebui reglementate la un moment dat, pentru că la noi există prea multe contracte între brokeri şi societate, şi relaţia devine greu de gestionat. În străinătate, există reglementări clare, iar relaţia dintre asigurător şi broker este bazată pe o listă de comisioane. Tot ce înseamnă încasări este reglementat legal“, mai spune Tecău. El dă ca exemplu o hotărâre judecătorească de executare silită pe care compania sa a obţinut-o împotriva unui broker care datorează 500.000 de lei. Respectiva hotărâre nu poate fi pusă în practică, pentru că intermediarul nu are niciun bun pe numele său. Situaţii similare ne-au relatat reprezentanţii mai multor firme de asigurare. 

EXEMPLU CONCRET:  Boschetar, patron de „holding“ cu afaceri în asigurări

Un caz aparte este cel al lui Ion Gherase care, fără să ştie ce face, a ajuns patronul a 54 de firme care au obţinut din partea unor companii mari de asigurări dreptul de a vinde poliţe Casco şi RCA. Banii nu au mai ajuns în conturile firmelor emitente, ci direct în buzunarele celor care au gândit afacerea.
Pagubele au depăşit un milion de euro. Şi numele „conglomeratului“, cu sediul într-o casă părăsită, este  menit să inducă în eroare: cele 54 de firme conţin şi titlul „Gherasig“. Pus de poliţie în faţa documentelor firmei, omul şi-a recunoscut semnătura, dar a spus că nu ştia că „a ajuns patron“. Motivul: „Periodic I.G. (n.r.: boschetarul) era contactat de un anume A, iar împreună cu acesta şi cu alte persoane mergeau la o terasă  din Capitală, unde consumau alcool şi unde «un anume domn aducea câte un dosar cu multe documente», pe care persoana fără locuinţă le semna“, potrivit unei înştiinţări la Poliţie. Tranzacţiile se făceau deci „la o votcă mică“.
Mai departe, afacerea era preluată de persoane „serioase“, avocaţi sau foşti angajaţi ai firmelor de asigurări

100 de milioane de euro este suma despre care asigurătorii vorbesc că ar reprezenta valoarea fraudelor

Unele reţele sunt atât de bine instrumentate, încât este foarte greu să fie eliminate. Cel mai greu de descoperit este frauda externă cu ajutor intern.
Bogdan Andriescu, preşedinte UNSICAR

De obicei, există şi o relaţie internă în ceea ce priveşte fraudele. Ne luptăm pentru a elimina acele proceduri care favorizează anumiţi brokeri.
Mihail Tecău, preşedinte Omniasig

Având în vedere efectele crizei care se manifestă la nivelul întregii societăţi, era firesc ca fenomenul fraudelor să cunoască o escaladare.
Ovidiu Vădean, director Asirom