este semnificatia pozitiei viitorului comisar european pentru Justitie si Afaceri Interne. "Cei care cauta azil din ratiuni economice sunt o mare problema", declara Rocco Buttiglione, lansand propunerea ca refugiatii provenind din tarile Lumii a III-a sa fie opriti in "tabere" amplasate pe teritoriile statelor granita ale Uniunii Europene. Acestea ar urma sa-i trieze, pe cheltuiala lor, si sa decida cine ramane si cine este trimis inapoi in tara de origine. Refugiatii admisi vor fi opriti, pe ca
este semnificatia pozitiei viitorului comisar european pentru Justitie si Afaceri Interne. „Cei care cauta azil din ratiuni economice sunt o mare problema”, declara Rocco Buttiglione, lansand propunerea ca refugiatii provenind din tarile Lumii a III-a sa fie opriti in „tabere” amplasate pe teritoriile statelor granita ale Uniunii Europene. Acestea ar urma sa-i trieze, pe cheltuiala lor, si sa decida cine ramane si cine este trimis inapoi in tara de origine. Refugiatii admisi vor fi opriti, pe cat posibil, in tara in care au pus pentru prima oara piciorul, indiferent de destinatia finala pe care o doresc. Deloc incurajatoare pentru Polonia sau Romania, solutia la care se gandesc mai marii Uniunii Europene ar urma sa atenueze gravele probleme cu care sunt confruntate state ca Germania, Franta, Italia sau Tarile Nordice, altadata in cautare de forta de munca, astazi obligate sa suporte consecintele primirii valurilor de imigranti legali si clandestini din Asia, Africa si America Latina.Familiile imigrantilor coplesesc asigurarileAcum sunt 13 milioane si reprezinta 3,5% din populatia Uniunii Europene. Cei mai multi nu muncesc, ci paraziteaza sistemele de asigurari sociale din tarile gazda si alimenteaza criminalitatea, ca membri ai unor familii extrem de numeroase grupate in jurul refugiatilor din ultima jumatate de secol. Aceasta este concluzia la care au ajuns guvernele marilor puteri economice europene. Nu cautarea unui loc de munca sau a unui adapost impotriva persecutiilor politice din tara de origine ii aduce, in principal, pe acesti oameni in Uniunea Europeana, ci reintregirea familiilor, 46% din imigrantii sositi in Spania, 62% din cei din Italia si 36% din cei din Danemarca recunoscand aceasta. Imigrantii activi pe piata muncii reprezinta un procent infim din forta de munca a tarilor gazda, media europeana situandu-se la 2,3%. Viziunea sumbra este palid luminata de singurul avantaj pe care tarile Uniunii Europene bogate il vad, deocamdata, in prezenta milioanelor de imigranti din zona saraca a omenirii. Este vorba despre rata natalitatii, extrem de crescuta comparativ cu ratele medii din statele gazda si care ar putea compensa imbatranirea accelerata a populatiei continentului. Dar pentru ca aparentul avantaj sa se concretizeze, imigrantii si urmasii lor trebuie sa fie integrati social, iarasi o mare problema, in parte pentru ca tind sa-si conserve traditiile, traind in comunitati inchise, in parte din cauza ostilitatii cetatenilor din statele membre. Prezentul unor state ca Franta sau Germania, complicat in ceea ce priveste primirea si integrarea imigrantilor, prefigureaza viitorul tarilor potentiale gazde, poate si mai complicat in aceasta privinta. n
Anual, o suta de mii de imigranti iau cu asalt Franta
Populatia Frantei este estimata la 58,7 milioane de persoane, din care 4,3 milioane (sau 7,4%) sunt imigranti. Anual, inca o suta de mii de persoane ingroasa randurile acestora. Este statistica legala, pentru ca imigratia ilegala este dificil de cuantificat. Contrazicand agitatia propagandistica privind pericolul pe care imigrantii est-europeni il reprezinta pentru Franta, statisticile oficiale arata ca majoritatea celor care cauta azil provin din Maroc, Algeria, Turcia si Tunisia. Problema guvernului francez este aceeasi cu a celorlalte guverne ale statelor membre. Azilantii, numerosi ca numar, traiesc cu precadere din asistenta sociala. Au familii numeroase si nu reusesc, din varii motive, sa se integreze pe piata franceza a muncii. In 1993, aceasta problema a devenit publica, guvernul adoptand cea mai aspra legislatie privind imigratia din 1945 incoace.
In Italia lipsa legii a favorizat „colonizarea”
Traditional o tara de emigranti – peste patru milioane de italieni sunt imprastiati in toate colturile lumii civilizate, Italia s-a transformat in ultimele trei decenii intr-o destinatie preferata pentru imigranti. Incepand cu 1971, comunitatea imigrantilor si-a dublat numarul de membri la fiecare zece ani. Ultimul recensamant, din 2002, arata ca peste doua milioane de azilanti si-au gasit adapost in Peninsula. Spre deosebire de Franta, predomina insa europenii. Din zece imigranti, patru sunt de pe continent, trei sunt africani, doi sunt asiatici si doar unul provine din tarile Americii Latine. Pana in 1990, accesul imigrantilor a fost facil, Italia neavand legislatie in domeniu. Prima lege privind statutul azilantilor a fost adoptata in 2002. Prevederile arata o schimbare de ton majora din partea autoritatilor, in sensul descurajarii imigratiei.
Mariajul din interes al UE cu emigrantii lumii a treia a mers cand mai bine, cand mai prost
Inca de la fondarea sa drept Comunitate Economica a Carbunelui si Otelului, UE s-a confruntat cu dilema imigratiei, legale si clandestine deopotriva, iar pozitia decidentilor politici a reflectat interesele economice de moment. Politica privind imigrantii a fluctuat, doua mari perioade marcand atitudinea fata de outsiderii in cautare de azil economic si politic. Primii douazeci de ani de existenta ai Uniunii (pe atunci Comunitate Europeana) au fost marcati de deschiderea generoasa a granitelor statelor membre pentru imigranti si familiile acestora. Economiile europene, in plina reconstructie dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, aveau nevoie de forta de munca. Decadele de miere au luat sfarsit in 1970. Invocand drept motiv recesiunea economica si incapacitatea asigurarii locurilor de munca pentru proprii cetateni, tarile europene au adoptat politici de natura sa restrictioneze imigratia. Anii 90 au adus totusi o schimbare de atitudine, nu de bunavoie, ci datorata activitatii ONG-urilor militante pentru drepturile omului. Sub presiunea acestora, in 1997, prin Tratatul de la Maastricht, a fost admisa prioritatea argumentelor in favoarea sprijinirii defavorizatilor economic din Lumea a III-a.
Afaceri Europene
· Daca romanii se feresc sa-si manifeste nationalismul, de teama sa nu fie catalogati drept anti europeni, nu acelasi lucru se poate spune despre polonezi. Autoritatile de la Varsovia au interzis automobilistilor, sub pedeapsa unor amenzi severe, arborarea steagului Uniunii Europene pe tablitele de inmatriculare ale autovehiculelor, alaturi de drapelul polonez. Statutul de tara membra a Uniunii Europene nu atrage dupa sine si obligatia etalarii simbolului acesteia pe tablitele de inmatriculare ale autovehiculelor, Comisia Europeana doar recomandand aceasta, nu si impunand-o. Guvernul polonez a decis asadar ca tablitele de inmatriculare sa fie marcate doar cu drapelul national.
· De ceva vreme, intre Franta si Vatican se duce, pe tacute, o batalie surda. Miza este beatificarea fondatorului Uniunii Europene, Robert Schuman, politician francez, autor al planului dupa care a fost creata Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, embrion al actualei Uniuni. Beneficiind de sprijinul presedintelui Jaques Chirac, institutul religios Sf. Benoit face presiuni pentru ca Robert Schuman sa devina Sf. Schuman, dar Vaticanul se opune cu indarjire, motivand ca politicianul nu indeplineste conditia necesara si suficienta pentru calificarea in cursa pentru sanctificare. El nu a „comis” nici o minune cat timp s-a aflat in viata.
· In Uniunea Europeana se vorbesc acum 20 de limbi oficiale, iar armata de translatori recent angajata concureaza la numar corpul stufos al functionarilor europeni. Limba principala ramane insa engleza, majoritatea cetatenilor indicand-o ca a doua optiune lingvistica, dupa cea nationala. Finlandezii au fost, pana la aderarea Estoniei si Ungariei, singurii care foloseau dialectul ugro-finic. Alaturi de statele nou sosite in Uniunea Europeana, nu mai sunt minoritari. Locul lor a fost luat de maltezi, unici in peisajul lingvistic european prin inflexiunile semitice ale limbii nationale.
· Respectul de sine al cetatenilor celor zece state central si est-europene, devenite la 1 mai membre ale Uniunii Europene, este minim, arata un recent sondaj de opinie realizat in Republica Ceha, Ungaria, Polonia si Slovacia. Ei sunt de parere ca Uniunea Europeana ii considera in primul rand pepiniera de forta de munca ieftina si piata de desfacere pentru produsele transnationalelor europene. Cu exceptia cehilor, ceilalti si-au vazut spulberat pana si visul de a inlocui activitatile industriale dezactivate cu servicii turistice, alternativa considerata viabila inainte de aderare, dar care s-a dovedit a fi falimentara dupa.