Doi economişti de la BIS, Stephen Cecchetti şi Enisse Kharroubi, au plecat de la ideea comună potrivit căreia “finanţarea este bună pentru creşterea economică”, care a stat la baza dereglementării masive demarată în anii 80. Însă după ce au studiat istoria financiară recentă, economiştii au ajuns la concluzia că un sector financiar supradezvoltat poate deveni un obstacol pentru restul economiei.
“La un nivel rezonabil, creşterea sectorului financiar merge mână în mână cu creşterea productivităţii. Însă de la un anumit punct, pe care multe economii avansate l-au depăşit deja, mai mult banking şi mai mult credit sunt asociate cu o creştere economică mai slabă”, se arată în concluziile studiului realizat de experţii BIS. În al doilea rând, având în vedere că sectorul financiar concurează pentru resurse cu celelalte sectoare ale economiei, “boom-urile financiare sunt dăunătoare pentru trendurile de creştere”, se mai arată în raport.
Analiza demonstrează că atunci când sectorul financiar acaparează 3,9% din forţa de muncă totală dintr-o ţară, orice majorare are un efect negativ asupra creşterii economice. Or, multe state dezvoltate sunt deja peste acest prag, precum Canada (5,5%), Elveţia (5,1%), Irlanda (4,6%) şi SUA (4,2%).
Concluzia studiului: cu cât sectorul financiar creşte, cu atât economia încetineşte, aşa cum s-a întâmplat în Spania şi Irlanda.
Între 2005 şi 2010, gradul mediu de ocupare a crescut cu 1,4% respectiv 4,1% pe an, în timp ce productivitatea pe angajat s-a diminuat cu 1,4% respectiv 2,7%. “Estimăm că dacă gradul de ocupare în sectorul financiar ar fi rămas constant în cele două ţări, declinul ar fi fost mai mic cu 1,4 puncte procentuale în Irlanda şi cu 0,6 puncte în Spania”.
Economiştii BIS susţin că această analiză scoate în evidenţă necesitatea reevaluării legăturilor dintre sectorul financiar şi creşterea economică reală în sistemele economice moderne.
Sursa: Agerpres
