Miercuri după-amiază, jurnaliștii din Marea Britanie au primit un e-mail din Downing Street cu o poveste frumos împachetată. Trei paragrafe atribuite lui Boris Johnson în care premierul britanic sărbătorea finalizarea mult așteptată a Brexitului.
„Soarta acestei mari țări este acum ferm în mâinile noastre. Ne asumăm această datorie cu motivație și în interesul cetățenilor britanici mereu în inima noastră”.
Guvernul euroscepticilor care a preluat frâiele țării la sfârșitul anului 2019 mizează pe un dublu avantaj. Chiar și pe termen scurt, mesajul politic „misiune îndeplinită” are întotdeauna o anumită rezonanță, cel puțin în rândul celor convinși și al unora dintre cei care au îndoieli, transmite elpais.com
Marea Britanie a părăsit UE în 2020 în mijlocul unei conjuncturi sumbre
Dar, mai presus de toate, nimic nu ascunde o catastrofă mai bine decât o catastrofă majoră, Marea Britanie a părăsit UE în 2020 în mijlocul unei conjuncturi sumbre. Noua tulpină a coronavirusului a provocat un număr mare de infectați și de morţi. Trei sferturi dintre cetățeni sunt supuși unor măsuri dure de restricție și distanțare socială, iar restaurantele, barurile, magazinele și locurile de divertisment rămân închise.
Marele coșmar al unui Brexit dur, cozi nesfârșite de camioane la granița dintre Dover și Calais… Decizia Franței de a închide Eurotunelul timp de 48 de ore la jumătatea lunii decembrie, pentru a preveni sosirea noii variante a virusului pe continent, a făcut ca peste 10.000 de transportatori să fie blocați pe partea britanică. Haosul, în mod paradoxal, a avut un efect homeopat. Imaginea cea mai temută pe Downing Street a venit chiar înainte ca Londra și Bruxelles-ul să încheie în cele din urmă un acord pe 24 decembrie.
Traficul comercial va scădea în primele zile ale anului din cauza sărbătorilor. Multe companii își vor întârzia livrările, așteptând să vadă cum se desfășoară primele săptămâni ale noii epoci. Și chiar guvernul britanic s-a angajat deja să relaxeze controalele vamale timp de cel puțin șase luni, pentru a menține circulația traficului. Cu toate acestea, noua documentație va fi o complicaţie și un cost extraordinar pentru care multe companii mici exportatoare nu sunt încă pregătite. HM Revenue & Customs (Agenția fiscală din Marea Britanie) a estimat la aproape 8.000 de milioane de euro costul suplimentar pe care îl va presupune pentru industrie completarea declarațiilor vamale și îndeplinirea noilor cerințe, cum ar fi demonstrarea conformității cu regulile de origine a mărfii.
Se estimează că vor fi necesari aproximativ 50.000 de noi agenți vamali pentru a procesa noul flux, iar majoritatea nu au fost încă angajați. „Aceasta este cea mai mare impunere de documente și birocrație pentru companii din ultimii 50 de ani”, a declarat pentru BBC William Bain, consilier pentru comerț internațional la British Retail Consortium.
„Momentul de tensiune maximă nu va veni în primele zile sau săptămâni ale lunii ianuarie. Va fi spre sfârșitul lunii, când comenzile vor fi emise și se vor face livrări. Vom verifica apoi dacă funcționează logistica prevăzută în Kent și în diferite porturi”, a spus el.
În mijlocul celei mai mari crize economice de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu PIB-ul Marii Britanii într-o scădere estimată la peste 11 puncte în 2021, majoritatea cetățenilor văd Brexitul ca pe o dezbatere depăşită sau ca pe încă o lovitură într-o călătorie care se conturează ca fiind grea și complexă. Și totuși, guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, a avertizat deja că o ieșire dezordonată din UE ar provoca mult mai multe daune economice, pe termen lung, decât COVID-19. În cele din urmă a existat un acord, dar noile obstacole vor fi greu de digerat. „Este nevoie de mult mai mult pentru ca ceea ce eu numesc partea reală a economiei să se adapteze la schimbările de deschidere și la profilul comerțului internațional”, a explicat Bailey.
Piețele financiare au respirat ușurate când au aflat vestea că Londra și Bruxelles-ul au încheiat în cele din urmă un acord comercial. Și tulburările economice au mult mai mult de-a face cu surprizele și frica decât cu dificultățile pe termen mediu și lung. Efectul asupra oamenilor va fi, de asemenea, o dureroasă picătură cu picătură, dar nu un cataclism. Peste patru milioane de cetățeni europeni care locuiesc în Regatul Unit și-au regularizat deja situația. Au dobândit așa-numitul statut de pre-decontare și decontare, un permis de ședere care păstrează toate drepturile dobândite ca cetățeni ai UE: sănătate, educație și servicii sociale.
Problema va fi pentru toți cei care, începând cu 1 ianuarie, vor dori să călătorească pe insulă pentru a studia sau pentru a lucra. Nu vor mai avea avantaje față de imigranții din alte părți ale lumii. Noua lege a imigrației se bazează pe un sistem de puncte și merite profesionale și academice, în care companiile vor concura pentru a atrage talente. „Am pus deja capăt libertății de mișcare, ne-am recâștigat controlul asupra frontierelor și am abordat prioritățile cetățenilor noștri, cu un sistem de puncte care va reduce cifrele de imigrație”, a proclamat ministrul britanic de Interne, Priti Patel, unul dintre cei mai furioși eurosceptici din echipa lui Johnson. „Vom atrage astfel cei mai buni și cei mai strălucitori oameni din întreaga lume, stimulând economia noastră și deblocând potențialul pe care îl are această țară”, a spus Patel.
Aceasta este o constantă în discursul Brexit. „Eliberarea potențialului” din Marea Britanie. Un exercițiu de voluntarism pe care doar noua realitate îl va arăta dacă a fost adevărat sau nu. Nimeni nu pune la îndoială, de exemplu, enormul avantaj comparativ pe care îl are City of London – centrul financiar al capitalei – asupra altor orașe europene care aspiră la acea piață, precum Parisul sau Frankfurtul. Începând cu un mediu în limba engleză, care a atras multe companii din cealaltă parte a Atlanticului şi continuând cu confortul în servicii, școli sau divertisment al unui oraș conceput pentru cei bogați. Londra este, alături de New York sau Singapore, centrul financiar mondial.
Dar noul acord comercial semnat cu UE a exclus sectorul serviciilor, care reprezintă 80% din economia britanică. Guvernul lui Johnson s-a grăbit să primească firmele financiare europene cu brațele deschise, asigurându-le că vor putea continua să funcționeze fără dificultăți pe teritoriul lor. Bruxelles-ul nu a fost atât de rapid. Așa-numitele „echivalențe”, care permit companiilor să funcționeze aproape în condiții egale cu cele de pe piața primitoare, nu au fost încă distribuite, iar incertitudinea este încă prezentă. Este adevărat că nu a avut loc exodul unui sfert de milion de muncitori din City, pe care anunţau cei mai răi prezicători. Abia au fost 10.000. Dar calitatea profesională a celor 10.000 nu a fost evaluată în mod adecvat și, mai presus de toate, nu a fost încă posibil să se verifice câte dintre noile companii vor alege Statele Unite sau Asia înainte de Europa, având în vedere noua conjunctură a complicațiilor.
Brexitul nu vine sub forma unui cataclism, dar mulți analiști spun că va veni sub forma unei avalanșe lente. Și încă nu a sosit timpul pentru a calcula când va începe Marea Britanie să iasă din actuala criză economică şi dacă această redresare ar fi fost mai rapidă și mai abundentă fără problema provocată de abandonarea celei mai mari asociații comerciale din lume.