Să sperăm că teoria cercetătorului Boc va fi demonstrată experimental prin existenţa bizonului care trage tare la jug, mănâncă puţin şi-şi plăteşte la timp datoriile la stat.

Am citit de curând pe evz.ro un articol extrem de interesant scris de fizicianul Adrian Buzatu despre experimentele de căutare a bosonului Higgs. Prima senzaţie pe care am avut-o citind explicaţiile curate şi pe înţelesul tuturor a fost aceea a unei brize răcoroase în toiul unei veri fierbinţi. Am uitat că Simona Senzual s-a făcut şatenă, de fata care i-a arătat sânii lui Botezatu şi, în general, de toate personajele de mucava ale vieţii publice româneşti şi m-am cufundat cu plăcere în aventurile domnului Buzatu pe urmele bosonului. Partea surprinzătoare a poveştii este că acest text ştiinţific (fără altă ilustraţie decât o diagramă verde-galben) s-a situat în topul celor mai citite zece materiale din zi pe site-ul cu pricina. N-am să vă dau prea multe detalii despre bosonul Higgs, cei interesaţi pot să se adreseze cu încredere asistentului meu, Google. Singurul lucru ce merită menţionat este că fără această particulă elementară, a cărei existenţă nu a fost confirmată încă experimental, vom fi nevoiţi să renunţăm la Modelul Standard (Google, pls!). Acest lucru m-a dus cu gândul la situaţia actuală a cercetătorului Boc în domeniul economiei şi la modelul standard al deficitului bugetar. Teoria elaborată de el cu ajutorul teoreticianului (şi practicianului, dacă ne ghidăm după colecţia sa de ceasuri scumpe) Vlădescu şi testată în laboratoarele FMI spune că trebuie să ne concentrăm mai întâi pe echilibrarea bugetului şi abia apoi pe creşterea economică.

Teoria lui Boc a fost contestată de autorul acestor rânduri care îşi închipuia un model ce unifica teoria deficitului bugetar mic cu cea a încurajării productivităţii fizice (în sensul de palpabil, tangibil). Propuneam astă-toamnă o creştere a TVA cu două-trei procente, introdusă în acelasi timp cu o reducere a contribuţiilor sociale, lucru care ar fi uşurat povara fiscală suportată de cei care muncesc şi sunt productivi, deopotrivă cetăţeni şi companii. La vremea respectivă, politicienii noştri se aflau în concursul de frumuseţe a declaraţiilor care susţineau că România nu va creşte taxele şi cât de rău este să creşti fiscalitatea în plină criză. Astăzi, la aproape un an după timpul romantismului economic, am redus cu 25% lefurile la stat şi am crescut cu cinci procente TVA. Măsurile de încurajare a economiei se lasă aşteptate. Există doar nişte bârfe cum că negociem cu FMI o cotă unică de doar 10%, într-o perioadă în care multor companii nu le arde deloc de taxa pe profit, ci, mai degrabă, de cum să oprească pierderile.

Să sperăm că teoria cercetătorului Boc va fi demonstrată experimental prin existenţa bizonului care trage tare la jug, mănâncă puţin şi-şi plăteşte la timp datoriile la stat. Fără această particulă elementară a societăţii noastre, mă tem că modelul macroeconomic actual nu va fi confirmat practic. Să sperăm că nu va fi nevoie să căutăm experimental bizonul lui Boc vreme de peste 30 de ani, precum pe bosonul lui Higgs. Fiindcă dacă nu-l găsim toamna asta, mă tem că avem nevoie să ne scrie altcineva o nouă teorie despre ieşirea din criză.

Claudiu Şerban, director general Editura Evenimentul şi Capital