Ba, dimpotrivă, statul român își umilește cetățenii cu aproape orice ocazie, prin mai toți reprezentanții săi, începând cu politicienii și terminând cu polițiștii de la rutieră. Și atunci, de ce există atâtea voci în spațiul public care trag semnal de alarmă după semnal de alarmă că politica regimului Dragnea reprezintă o amenințare la adresa stabilității României?
Problemele sunt multe și mari la noi în administrație. Oricât de priceput sau de bine intenționat ar fi cineva, ar fi extrem de greu să impună o revoluție care să reașeze lucrurile pe o bază solidă. Cu atât mai grav este când – de dragul unor idei generoase – lucrurile sunt complicate și mai mult. Una dintre regulile pe care le-am învățat în peste douăzeci de ani de management a fost regula KISS – Keep IT Simple, Stupid. Cu alte cuvinte, atunci când ne apucăm să stabilim arhitectura oricărui proces, în special al unuia în care sunt implicați oamenii, simplitatea trebuie să aibă întâietate. Sigur că este importantă și corectitudinea, luarea în calcul a cât mai multor factori determinanți, evitarea generalităților periculoase. Dar, oricât de bine calculat ar fi un algoritm de acest gen, el este sortit eșecului dacă nu este ușor de înțeles și de urmărit. Este cazul taxelor, de orice natură. Cu cât mai complex este sistemul, cu cât mai multe sunt subcategoriile definite, cu atât el va ajunge să provoace efectul invers decât cel care a fost urmărit inițial. Iar dacă mai apar și excepții de la regulă, haosul este deja garantat.
În cazul impozitului pe gospodărie, situația nu este cu nimic diferită. Indiferent de noblețea intențiilor, efectul va fi negativ. Sunt convins că atunci când românii vor putea să-și calculeze singuri impozitele vor conștientiza cu adevărat sumele pe care le plătesc statului și cât îi costă orice inițiativă socială, de la iepurașii de Paște și floricele, până la asistența medicală gratuită și medicamentele compensate. Cu toate acestea, soluția de a-i pune suplimentar la muncă și de a-i împinge în ghearele funcționarilor de la fisc de cateva ori în plus pe an este o greșeală. La fel cum nu poate funcționa scăderea taxelor în condițiile creșterii cheltuielilor administrative, cum este cazul angajării celor 35.000 de consultanți fiscali plătiți de stat care să întocmească declarații. Din nefericire, situația actuală nu poate fi considerată decât una dintre două variante. Ori este un dezastru iminent pentru economia românească, cu urmări greu de estimat și de surmontat, ori este o simplă cacealma a politicului care să poată să pretindă că măcar a încercat. Oricare dintre cele două s-ar adeveri, pentru noi, cei mici, mâine va fi mai rău decât astăzi.
CLAUDIU ȘERBAN
director editorial Capital
