Brațul lung al influenței chineze și-a extins cenzura până în marile universități din SUA

Nu e prima dată – și nu va fi nici ultima – când brațul lung al influenței chineze se întinde până în campusurile americane, scrie Josh Rogin pentru washingtonpost.com

Președintele Universității George Washington (GWU), Mark Wrighton, a fost nevoit luni să publice un comunicat adresat întregii comunități a GWU în care admite că a greșit când a dispus îndepărtarea din campus a unor afișe care protestează împotriva persecutării de către guvernul chinez a uigurilor, tibetanilor, locuitorilor din Hong Kong, cât și contra modului în care Beijingul a gestionat pandemia de Covid-19. El procedase astfel în urma plângerilor depuse de asociații ale studenților chinezi.

Asociația Studenților și Cercetătorilor Chinezi (CSSA) din GWU a pus în circulație pe 3 februarie o scrisoare în care califica afișele drept rasiste, pretinzând că ele „insultă China”, „calcă în picioare spiritul olimpic” și constituie un atac la adresa tuturor studenților chinezi și asiatici. CSSA cerea conducerii universității să-i identifice pe cei responsabili de lipirea afișelor și să-i „pedepsească aspru!” Ulterior, Asociația Culturală Chineză din GWU, un alt grup studențesc, s-a plâns atât public cât și direct, în scris, lui Wrighton că afișele „incită la ură rasială și conflicte etnice”.

Nici una dintre asociații nu a menționat că afișul e opera unui faimos artist și dizident chinez stabilit în Australia, pe nume Badiucao [pseudonim folosit pentru protecția personală – n.trad.]. Badiucao, care este continuu atacat de organele de presă propagandistice ale Chinei, și-a apărat lucrarea pe Twitter, calificând atacurile împotriva ei drept „o campanie clasică de defăimare vizând anularea criticilor la adresa Partidului Comunist Chinez” [„anulare” se referă la „cultura anulării”, un fenomen mai amplu la stânga radicală americană – n.trad.].

Inițial, în privat, Wrighton s-a plasat de partea asociațiilor studențești. Într-un e-mail, Wrighton a scris că și el se simte „jignit personal” de afiș și a promis că-i va identifica pe cei responsabili. După ce acel e-mail a fost făcut public, un val de critici s-a revărsat asupra lui, iar congresmeni republicani, organizații pentru libera exprimare și alte asociații studențești i-au cerut lui Wrighton să recunoască faptul că el nu pedepsește rasismul, ci promovează cenzura.

Wrighton scrie că ordinele sale de a fi îndepărtate au fost „greșeli”

În mea culpa sa de luni, Wrighton scrie că atât acuzațiile că afișele sunt ofensatoare cât și ordinele sale de a fi îndepărtate au fost „greșeli”. El afirmă că a fost ulterior informat corect de cercetătorii de la GWU și că acum înțelege că afișele critică guvernul chinez și nu sunt atacuri la adresa poporului chinez.

„După ce am înțeles pe deplin, nu consider că aceste afișe sunt rasiste; ele sunt declarații politice”, a scris el. „Vreau să fiu foarte clar: susțin libera exprimare – chiar și atunci când ofensează pe cineva -, iar arta creativă este un mijloc valoros de comunicare pe tema unor chestiuni societale importante.”

Studenții chinezi care susțin politicile Beijingului ar putea fi cu adevărat ofensați, dar, după cum (tardiv) a recunoscut și Wrighton, acest lucru nu le conferă dreptul să-i cenzureze pe alți studenți, fie ei tot chinezi sau nu. Și, chiar dacă violența împotriva asiaticilor și americanilor asiatici e în creștere, reală și îngrijorătoare, Bethany Allen-Ebrahimian a scris luni în Axios: „Asociațiile studențești chineze internaționale folosesc câteodată limbajul justiției sociale pentru a reduce la tăcere criticile la adresa comportamentului guvernului chinez în privința drepturilor omului”.

E clar că conducerea GWU a fost prinsă cu garda complet lăsată, deși în ultimii ani s-a scris foarte mult și bine documentat despre cum avanposturile diplomatice ale guvernului chinez colaborează adesea direct cu filialele CSSA și alte asociații studențești chineze din campusuri pentru a-i spiona pe studenții chinezi, a impune cenzura și a-i ataca pe opozanți precum Dalai Lama ori studentul activist pro-democrație Nathan Law din Hong Kong. Astfel de incidente au mai avut loc în campusuri din SUA, Canada, Australia și alte țări.

„Dată fiind măsura în care au ajuns să fie sesizate aceste interferențe problematice, există la nivelul universităților și în sectorul cunoașterii în general o lipsă persistentă de pregătire pentru asigurarea respectării normelor esențiale de libertate academică”, mi-a declarat Christopher Walker, vicepreședinte al National Endowment for Democracy (NED).

Badiucao nu e satisfăcut de revelația tardivă a lui Wrighton

Universitățile din societățile deschise și libere trebuie să-și stabilească norme și proceduri clare pentru a-și dezvolta o rezistență la tacticile de „forță agresivă” [„sharp power” în original – n.trad.] ale Chinei, după cum s-a exprimat Walker. Această muncă trebuie făcută dinainte, iar nu după ce se resimte presiunea din partea Partidului Comunist Chinez (PCC), a marionetelor lui ori a altor forțe autoritare.

Athenai Institute, o organizație studențească fondată de Universitatea Catolică a Americii și care luptă contra influenței PCC în campusurile americane, presează GWU să urmeze exemplul universității catolice și să-și anuleze orice burse și investiții destinate oricăror entități care au vreo legătură cu atrocitățile contra uigurilor din China – iar apoi să-și retragă orice investiții va fi făcut deja în ele. Motivul nerostit pentru care multe facultăți evită să se confrunte direct cu acestă chestiune este teama de represalii care le-ar putea afecta balanța contabilă.

În ce-l privește, Badiucao nu e satisfăcut de revelația tardivă a lui Wrighton cum că arta lui protestează împotriva rasismului, nu îl perpetuează. El vrea ca GWU să pună afișele la loc și să-i protejeze pe studenții care le expun de hărțuirea CSSA. Vrea totodată ca Wrighton să-i ceară scuze direct și să-l invite să vorbească public despre drepturile omului la GWU, inclusiv studenților care s-au simțit ofensați.

„Beijingul nu mă poate reduce la tăcere ori anula. […] Și eu cred că ei nu pot păcăli nici cea mai mare parte a comunității intelectuale”, mi-a declarat el. „Acest incident poate fi începutul unei conversații relevante în loc să fie sfârșitul alteia.”