Sunt trei motive pentru care Alexandru Bâldea, şeful Artmark şi organizatorul licitaţiei, crede că evenimentul dedicat avangardei va mobiliza investitorii în artă şi va dinamiza piaţa încă din prima lună a anului. Cel dintâi argument este deschiderea internaţională a unei licitaţii cu asemenea tematică. Spre deosebire de pictorii tradiţionalişti, avangardiştii sunt colecţionaţi cu precădere peste hotare, iar operele lor sunt răspândite pretutindeni în lume. 
Victor Brauner este pictorul român cel mai tranzacţionat la Sotheby’s şi Christie’s, cu un record personal de 993.000 de dolari, obţinut în 2008 la New York. Alături de el, Marcel Janco, MH Maxy, Jules Perahim sau Arthur Segal sunt prezenţi în mari colecţii muzeale din Franţa, Israel şi Statele Unite. Pentru toţi, picturile în ulei existente în România sunt destul de rare, iar performanţa de a grupa un număr dintre acestea într-o singură licitaţie este notabilă în sine. 
Un alt argument al lui Bâldea este că pentru avangarda românească există un număr de colecţionari dedicaţi acestui gen, care vor fi prezenţi în sală indiferent de data calendaristică. În fine, cel de al treilea argument este că noii investitori în artă, care au cumpărat predominant artişti de patrimoniu, atraşi de potenţialul de creştere financiară al acestora, vor fi interesaţi şi de deschiderea internaţională şi lichiditatea pe care le oferă operele avangardiştilor. În plus, licitaţia este completată cu un segment de expresionism, cu semnături familiare pieţei interne: Corneliu Baba, Ion Ţuculescu şi Nicolae Tonitza. 
Un desen semnat de Constantin Brâncuşi, rarisim la Bucureşti, nu face decât să diversifice şi mai mult oferta licitaţiei. 
Momentul de cotitură 2011
Rezultatele finale ale anului trecut, comunicate în termeni ca randament de portofoliu, randament efectiv sau volum general al pieţei, confirmă creşterea anuală cu 18%-30% în funcţie de segment şi indicator. Piaţa de artă se menţine ca fiind investiţia cea mai profitabilă din ţară, cu marje de profit mult peste cele din finanţe sau afaceri. 
Tendinţa este confirmată al patrulea an consecutiv. În plus, din 2011 piaţa internă începe să fie conectată cu pieţele internaţionale. Marile baze de date care supervizează licitaţiile de artă şi construiesc sistemul de cote în funcţie de care este evaluată opera unui artist iau în calcul, de anul trecut, şi rezultatele unora dintre casele de licitaţii de la Bucureşti. Acest lucru a făcut posibil ca inclusiv pictori de patrimoniu – ca Nicolae Grigorescu sau Ştefan Popescu – să intre în atenţia unor case internaţionale precum Christie’s sau Bonhams. Corneliu Baba a fost şi el prezent în licitaţii din Germania spre sfârşitul anului trecut.   
În ce priveşte pictorii contemporani, precum gemenii Tobias, Adrian Ghenie sau Mircea Cantor, mulţi sunt mai cunoscuţi şi cumpăraţi pe malurile Atlanticului decât la Bucureşti, Braşov şi Cluj. Deschiderea internaţională este încă blocată pentru pictorii de patrimoniu, arta fiind unul dintre puţinele domenii în care este suspendată libera circulaţie vamală la nivelul Uniunii Europene. Totuşi, includerea artiştilor români în sistemele internaţionale de cotă are o influenţă profund pozitivă asupra stabilităţii şi lichidităţii pieţei interne.
Cresc licitaţiile tematice
Recordul de preţ în ianuarie 2011 a fost de 20.000 de euro, pentru o lucrare de Pallady, faţă de preţuri de peste 200.000 de euro, obițnuite în momentele de încălzire a pieţei. Spre deosebire de anii trecuţi, acum, marii maeştri sunt prezenţi în licitaţii încă din prima lună a anului. Comercianţii de artă estompează astfel sezonalitatea care împărţea anul pe licitaţii trimestriale, în care se concentrau capodoperele, între acestea volumele de tranzacţionare fiind reduse. Efortul principal se centrează pe licitaţii tematizate, în care concentrarea valorică se obţine prin accesarea unor grupuri-ţintă deja formate. 
În toamnă, licitaţia dedicată artei contemporane a fost un real succes, prin stabilirea a numeroase recorduri de autor şi prin realizarea unui volum de vânzări de 200.000 de euro. Diversificarea acestor tematici se conturează încă de la sfârşitul acestei luni, pe 26 ianuarie fiind programată, alături de licitaţia avangardei, şi una dedicată Epocii de Aur. Nostalgicii comunişti sau nostalgicii pur şi simplu pot cumpăra obiecte de artă decorativă şi curiozităţi vechi de câteva decenii. Sumarul licitaţiei evită programatic arta realist-socialistă, totuşi câteva opere de artă îşi fac loc între loturile acestei licitaţii. Specializarea va continua şi în lunile următoare, când sunt programate sesiuni de artă orientală, una de afiş de film şi afiş sportiv, precum şi o licitaţie cu sculpturi de grădină. 
Pe segmentul de artă propriu-zisă, după licitaţia avangardei va urma, în februarie, a treia ediţie a unei licitaţii dedicate picturii contemporane. Specializarea se anunţă, încă din ianuarie, ca un factor prin care se va realiza creşterea pieţei în 2012. 
Un alt factor ar putea fi legat de apariţia unor noi case de licitaţii, în condiţiile în care principalul actor de pe piaţă, Artmark, a obţinut un share de 78%, în 2011, în creştere de la 66%, în 2010.