Brazilia putinistă a lui Bolsonaro și a lui Lula nu dorește pacea
Brazilia, care a ales să se abțină în fața unui text similar prezentat Consiliului de Securitate, a sfârşit prin a vota pentru. Între incoerenţa și rușinea absolută, guvernul Bolsonaro a ales-o pe cea dintâi, notează Demétrio Magnoli, sociolog și doctor în domeniul geografiei umane, într-un articol realizat pentru O Globo.
Să fie acesta sfârșitul „neutralității” cinice menținute de-a lungul a peste șapte luni? Puţin probabil. Sub Bolsonaro, nici măcar crimele de război în serie nu au convins Brazilia să sprijine, chiar şi verbal, sancțiunile împotriva Rusiei și asistența financiară și militară destinată Ucrainei. „Solidaritatea” promisă lui Vladimir Putin se exprimă în practică, sub forma opoziției față de inițiativele concrete care vizează protejarea națiunii invadate.
În cercurile academice braziliene, eforturile de a justifica teoretic poziția de „neutralitate pro-rusă” abundă. Analiștii efectuează acrobații istorice și filozofice. Se scrie că sursa războiului este extinderea NATO, că securitatea rusă depinde de controlul Moscovei asupra Ucrainei, că ucraineana este un dialect regional rus, că nu există nicio națiune ucraineană.
Sancțiunile împotriva Rusiei și asistența acordată Ucrainei sunt în conformitate cu dreptul internațional
Astfel de teze reproduc argumentele laterale putiniste pentru războiul imperial – și ignoră motivațiile imperiale explicite ale șefului de la Kremlin, exprimate în discursul de anunțare a invaziei. În fond, ele sunt doar elucubraţii ideologice primitive. Dar, de fapt, chiar dacă ar fi corecte, nu ar servi la susținerea poziției braziliene.
Fundamentul cel mai de bază al politicii externe a națiunilor democratice este legea — dreptul internațional și dreptul constituțional. Războiul rus încalcă direct Carta ONU, lucru devenit incontestabil după decretul de anexare a unor provincii ucrainene. Constituția definește „independența națiunilor” și „autodeterminarea popoarelor” drept principii ale relațiilor noastre internaționale. Prin falsa sa neutralitate, guvernul Bolsonaro practică o politică externă care disprețuiește dreptul internațional și contractul constituțional.
Sancțiunile împotriva Rusiei și asistența acordată Ucrainei, în schimb, sunt în conformitate cu dreptul internațional. În articolul 51, Carta ONU consfinţeşte dreptul la „autoapărare colectivă” – dreptul tuturor națiunilor de a apăra, inclusiv prin ajutor militar, o națiune agresată. Transferul de material de război către țara atacată nu transformă țările care o susțin în părți la conflictul militar. Este falsă afirmația răspândită de propagandiștii de la Kremlin conform căreia Rusia este în război cu NATO.
Lui Bolsonaro nu-i pasă de lege, națională sau internațională. Totul indică faptul că un viitor guvern Lula o va dispreţui, dând vina atât pe Putin, cât şi pe Volodimir Zelenski pentru războiul de agresiune rus. Cu puțin timp în urmă, a mers mai departe, aliniindu-se discursului actual al Kremlinului.
„Auzim doar că Statele Unite vor da mai multe arme, că NATO va da mai multe arme, când de fapt avem nevoie de un grup de oameni care vorbesc despre pace”, a declarat Lula.
Acolo, prin vocea lui Lula, se aud ecourile celor mai recente declarații ale lui Putin. La un capăt, Putin avertizează că ajutorul militar acordat Ucrainei depășește o „linie roșie” rusă. La celălalt, el cere din nou negocieri de pace, nu fără a explica faptul că anexările rusești nu sunt „negociabile”. Pacea putinistă – care este pacea lulistă – echivalează cu triumful puterii care a început un război imperial de cucerire.
„Dacă Rusia va înceta să lupte, războiul se încheie. Dar dacă Ucraina încetează să lupte, Ucraina se termină”, a rezumat secretarul de stat al SUA, Antony Blinken.
Brazilia putinistă a lui Bolsonaro și Lula nu dorește pacea, așa cum susține, ci o „pace rusească” – eliminarea Ucrainei ca națiune suverană – provocată de sfârșitul ajutorului militar occidental.
Carta ONU? Constituţie? Braziliei Putiniste nu-i pasă de lege.
