Premierul britanic, Boris Johnson, consideră că suveranitatea Regatului Unit trebuie să prevaleze în mod absolut și ar fi gata doar pentru o aprobare anuală dată pescarilor europeni. De cealaltă parte, pescarii francezi nu vor să li se restricționeze în niciun fel accesul la apele Regatului Unit.
În timp ce progresele sunt reale în alte domenii, pescuitul rămâne principalul măr al discordiei dintre negociatorii europeni și britanici după un weekend de discuții intense între Michel Barnier și omologul său David Frost.
Și totuși, Uniunea Europeană a făcut un efort, acordând, de câteva săptămâni, o diminuare cu 15-18% a capturilor sale în zona economică exclusivă a britanicilor. În schimbul acestui lucru, navele europene ar fi încă admise; acordul ar acoperi câțiva ani (10 ani?) pentru a oferi pescarilor europeni predictibilitate economică și capacitatea de a investi.
Legislație europeană veche de peste un sfert de secol
Dar, deocamdată, Boris Johnson nu vrea să audă nimic. El consideră că suveranitatea britanică trebuie să prevaleze în mod absolut și ar fi gata doar pentru o aprobare anuală dată pescarilor europeni.
„Este imposibil din punct de vedere tehnic. Nu putem renegocia un acord care acoperă o sută de specii în fiecare an”, se repetă la Bruxelles. Desigur, dacă europenii își restrâng capturile, oricât de mici ar fi, în apele britanice, şi reciproca ar trebui să fie valabilă, iar navele britanice vor trebui, de asemenea, să cedeze teren …
Britanicii s-ar putea baza în mod avantajos pe un raport foarte recent al Curții de Conturi Europene, care subliniază eșecul politicii comune în domeniul pescuitului în conservarea speciilor marine. Cotele de pescuit nu au permis regenerarea suficientă a ecosistemelor și habitatelor marine esențiale.
Trebuie spus că cele aproximativ 3.000 de zone maritime protejate reprezintă doar … 1% din suprafața maritimă a UE. Legislația este veche de peste un sfert de secol și nu ține seama de cele mai recente cunoștințe științifice, arată Le Point.
Nemulțumire uriașă de partea franceză
Pescuirea excesivă există încă, în special în Marea Mediterană. În Atlantic, este puțin mai bine, consideră raportul care s-a concentrat în principal pe patru țări (Italia, Franța, Spania și Portugalia).
Oricum ar fi, propunerea europeană privind pescuitul va întâlni, fără îndoială, nemulţumire în partea franceză. Pescarii nu vor să li se restricționeze în niciun fel accesul la apele Regatului Unit.
Ei contestă legitimitatea acestui lucru în numele dreptului cutumiar care a precedat politica comună în domeniul pescuitului timp de câteva secole. Guvernul Macron, atât prin Annick Girardin, ministrul delegat pentru Pescuit, cât și prin cuvintele lui Clément Beaune (secretar de stat pentru Afaceri europene), s-a angajat să le sprijine și să continue lupta, chiar și după termenul de 1 ianuarie, când britanicii vor părăsi piața unică.
Mai mult, britanicii nu par în niciun fel presați de timp și nu le pasă prea mult de timpul necesar ratificării parlamentare a acestui vast acord privind relațiile viitoare. Cu toate acestea, observatorii cred că Boris Johnson are în vedere un calendar politic și va căuta să mizeze pe veştile bune, ridicând restricțiile din țară și apoi anunțând un acord cu UE.
Alegerea va fi politică
Celelalte sectoare britanice care vor fi afectate sunt totuși îngrijorate. Este şi cazul sectorului auto care, în cazul unui „no deal”, se teme de stabilirea tarifelor vamale de 10%, conform regimului OMC.
Scadenţa de la 1 ianuarie se apropie cu repeziciune şi constructorii de automobile au construit stocuri suplimentare de autoturisme și piese de schimb în Marea Britanie.
Michel Barnier le-a raportat unele progrese ambasadorilor Uniunii și parlamentarilor europeni la sfârșitul săptămânii trecute. Negociatorii europeni au detaliat modul în care un acord echilibrat ar fi atractiv pentru economia britanică, dar numai dacă contrapartidele necesare vor fi îndeplinite de Londra.
Și, în primul rând, „condițiile de concurență echitabile”, cu alte cuvinte reguli de concurență loială, inclusiv în ceea ce privește ajutorul de stat.
În această etapă, în timp ce textul juridic este asigurat în proporţie de 98%, depinde de Boris Johnson să facă o alegere politică: să se agațe cu bună credință de continentul european, să accepte regulile jocului și să rămână o națiune extrem de comercială cu vecinii săi continentali.
Alegerea lui Joe Biden la Casa Albă
Sau să rupă această apropiere cu UE și să se orienteze spre alţi parteneri internaționali pentru a compensa, cât mai bine, creșterea tarifelor pe care consumatorii britanici o vor suferi, cel puțin la început.
Totuşi, situația internațională s-a schimbat odată cu alegerea lui Joe Biden și plecarea așa-numitului său aliat, Donald Trump. Biden intenționează să reînnoiască un parteneriat mai fructuos cu Europa și va fi intransigent față de britanici atunci când vine vorba de protejarea acordului de pace din Irlanda.
Premierul britanic, dacă dorește să-și normalizeze relațiile cu administrația democrată, va trebui, prin urmare, să își revizuiască legea privind piața internă și să „curețe” clauza care permite Londrei să nu respecte acordurile internaționale. Mai mult, nu va exista un acord de liber schimb cu UE dacă această clauză ar fi menținută …
Uniunea Europeană așteaptă în cele din urmă ca Boris Johnson să facă un pas spre aceasta în ceea ce privește soluționarea conflictelor. Un bun acord nu se poate baza pe cuvântul dat, el necesită un mecanism precis de soluționare a conflictelor cu suspendarea încrucișată a dispozițiilor în cazul nerespectării de către una dintre părți.
Serviciile financiare nu fac parte din acord
Deocamdată, Johnson refuză ca acest mecanism să se aplice industriei de pescuit. Este un subiect esențial care blochează, din nou, orice acord global în această etapă.
În rest, dar cu condiția ca obstacolele descrise mai sus să fie eliminate, UE a propus, prin urmare, ca schimbul de mărfuri să nu fie supus niciunui tarif și niciunei cote, acordând facilități vamale. În ceea ce privește serviciile, capitolul privind achizițiile publice a fost finalizat.
Serviciile financiare nu fac parte din acord, deoarece UE va decide unilateral dacă va acorda sau nu echivalența financiară Londrei. Pe de altă parte, protecția indicațiilor geografice este încă în discuție.
Când vine vorba despre piața unică a energiei, britanicii au multe întreabări. Acest lucru îi permite lui Michel Barnier să acționeze o pârghie echivalentă cu cea a pescuitului pentru Londra.
Negociatorii au convenit asupra siguranței nucleare (Euratom). S-a ajuns la un acord de bază privind cooperarea în transportul aerian, siguranța aviației și transportul rutier. Dar accesul la „Cerul unic european” rămâne supus acceptării „condițiilor de concurență echitabile”.
Vor fi chemate să decidă doar Consiliul și Parlamentul European
Dintre cele 11 capitole de negociere, unele nu se referă la economie, ci la zone suverane. S-au înregistrat progrese în cooperarea judiciară și polițienească, precum și în coordonarea mobilității și securității sociale. Britanicii doresc să participe la anumite programe europene.
Totul va depinde de concesiile pe care le vor face cu privire la subiectele care le blochează. Nu este încă clar dacă viitorul parteneriat va fi un acord mixt sau de competența exclusivă a UE.
Procesul de ratificare va fi apoi simplificat întrucât, în a doua ipoteză, vor fi chemate să decidă doar Consiliul și Parlamentul European, nu parlamentele naționale.
Europenii, care au rămas fermi de luni de zile pe pozițiile lor, așteaptă acum ultimele „mișcări” ale Londrei. Rolul lui Carrie Symonds, partenera lui „BoJo” , în eliminarea celor mai doctrinari Brexiteri din anturajul primului ministru oferă câteva raze de speranță la Bruxelles.