Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană la începutul acestui an, iar de atunci și până în prezent negocierile se țin strâns. Un editorial realizat pentru Le Monde, scoate la iveală necesitatea unui acord rapid între cele două mari puteri.
Un consiliu european urmează să fie organizat joi, 15 octombrie, pentru a încerca să găsească un compromis cu privire la ieșirea Regatului Unit din UE. Pe măsură ce amenințarea Covid se răspândeşte din nou în Europa, ar fi iresponsabil să nu găsim o cale de ieșire prin aceste negocieri.
Boris Johnson a spus şi a repetat: dacă nu va apărea un acord la Consiliul European din 15 octombrie, el va trânti ușa negocierilor privind Brexit. Afirmaţia prim-ministrului britanic nu ar trebui să lase loc de iluzii: toată lumea știe, el mai întâi, că summitul de joi poate, în cel mai bun caz, să accelereze discuțiile dintre Cei 27 şi Londra în vederea unui acord care să organizeze viitoare relații comerciale după 31 decembrie, termenul stabilit pentru un divorț efectiv.
După luni întregi de stagnare, dialogul pare să progreseze pe măsură ce se apropie termenul, care, în absența unui acord, ar marca o restabilire dezastruoasă a taxelor vamale și a controalelor asupra mărfurilor la frontieră. Săptămâna trecută, negociatorul britanic David Frost a indicat că este gata să-și atenueze poziția în ceea ce privește ajutorul de stat acordat întreprinderilor, pe care Londra dorește să le poată opera liber, cu riscul de a concura cu Uniunea Europeană (UE) într-o manieră neloială. Ca ecou la acest lucru, Michel Barnier, care conduce negocierile pentru UE, le-a cerut liderilor europeni în cauză – inclusiv lui Emmanuel Macron – să își modereze cererile în ceea ce privește drepturile de pescuit, notează Le Monde.
Britanicii cer restabilirea unui drept exclusiv de a pescui în apele lor naționale, de care vecinii lor au beneficiat mult până acum. Aceasta este principala lor pârghie în cadrul negocierilor și, de asemenea, una dintre puținele „dividende ale Brexitului” promise de dl Johnson alegătorilor săi. În timp ce europenii vor să-și păstreze toate drepturile de pescuit în apele britanice, Londra vrea să condiționeze accesul lor cu o negociere anuală. O incertitudine pe care țările în cauză o refuză – Franța, Spania, Danemarca, Belgia etc. -, ele ştiind că britanicii exportă 70% din capturile lor de peşte către UE și că au nevoie de un acord comercial general pentru a continua să facă acest lucru.
În schimb, pentru Cei 27, angajamentul general de a respecta „regulile de concurență echitabilă” reprezintă miza centrală. Johnson, în ciuda faptului că este ultra-liberal, dorește ca statul britanic să poată ajuta companiile mai generos decât UE. Membrii UE, îngrijorați de riscul de dumping, cer, de asemenea, o aliniere în materie socială și de mediu.
Încrederea europenilor, pusă la îndoială
Încrederea europenilor în domnul Johnson a fost afectată grav de proiectul său de lege care a încălcat anumite dispoziții ale „acordului de retragere” pe care el însuși l-a semnat anul trecut. Un prim-ministru deja dur criticat în opinia publică britanică pentru proasta gestionare a Covid-19 și pentru performanța sa slabă, luptându-se cu o rebeliune a deputaților din propria sa majoritate, poate să provoace țării sale şi o criză „no deal”?
Este timpul să încheiem foiletonul prost al Brexitului. Un compromis este posibil şi un acord ar fi de dorit, cu condiția să păstreze unitatea pieței unice europene și ocuparea forței de muncă pe continent. Acest lucru presupune, fără îndoială, o psihodramă finală, cu înverşunarea fiecărei părți de a-și apăra interesele și prezentând într-un mod acceptabil, concesii reciproce inevitabile. Dar, pe măsură ce amenințarea Covid se răspândește din nou și la mai bine de patru ani de la votul pentru Brexit, ar fi iresponsabil să continue să se joace cu nervii europenilor. Atât geografia, cât și istoria îi condamnă pe britanici și pe „continentali” să se înțeleagă. Într-o lume din ce în ce mai instabilă, Europa nu își poate permite să prelungească criza Brexit.