Ieşirea Marii Britanii din UE a devenit oficială după ce ambasadorul Marii Britanii la UE, Sir Tim Barrow, i-a înmânat preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, scrisoarea prin care Londra a invocat Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, pentru iesirea din blocul comunitar.
La nouă luni după ce 51,9% dintre alegătorii britanici au votat pentru Brexit, Theresa May, premierul britanic, şi-a pus semnătura pe documentul care declanşează oficial procesul de „divorţ“, după 44 de ani de mariaj cu Europa. May a avut un mesaj şi pentru europenii stabiliţi în Marea Britanie: „Vom face ca sistemul nostru de imigraţie să servească interesul naţional. Vrem să garantăm drepturile cetăţenilor europeni care locuiesc deja în Marea Britanie“, a spus premierul britanic.
Demersul fără precedent este urmat de negocieri incerte atât pentru Londra cât şi pentru cei 27 de parteneri europeni. În prezent, în Regat locuiesc, muncesc sau studiază peste 300 de mii de cetăţeni români. Pentru mulţi dintre ei viitorul are nuanţe de gri.
Preşedintele Consiliului European Donald Tusk şi-a arătat în mod direct dezamăgirea. „Priviţi, şase pagini, notificarea premierului May privind invocarea articolului 50. Nu avem de ce să ne prefacem că este o zi fericită, nici la Bruxelles, nici la Londra. Ce vreau să subliniez este că, deocamdată, nimic nu se schimbă. Până când Marea Britanie nu iese din UE, legile comunitare vor fi în continuare aplicate în Regat.“
Iar Regatul Unit s-a angajat să respecte aceste principii timp de doi ani, cât durează efectiv ieşirea, inclusiv la capitolul imigratie. Cu alte cuvinte, în următorii doi ani de negocieri, nu vor apărea restricţii pentru europeni sau, de cealaltă parte, pentru britanici.
Doi ani de incertitudini
În martie 2019, Marea Britanie va părăsi oficial Uniunea, cu sau fără un nou acord.Urmează doi ani de incertitudini şi negocieri dificile în capitole precum accesul la piaţa comună, cu potenţiale consecinţe asupra preţurilor importurilor din Regat, securitate sau justiţie. Situaţia s-ar putea schimba apoi radical după. Londra şi-a propus să limiteze numărul de nou-sosiţi la 100 de mii de persoane pe an. Între măsurile luate în calcul pentru reducerea migraţiei este introducerea pentru cetăţenii europeni a unui sistem de vize de lucru, asemănător celui impus străinilor din spaţiul extracomunitar.
Asta în ciuda apelului lansat de May pentru un parteneriat „profund“ între Londra şi Bruxelles. Formularea este folosită de şapte ori în scrisoarea de şase pagini.
„Marea Britanie nu caută apartenenţa la piaţa unică: înţelegem şi respectăm poziţia dumneavoastră că cele patru libertăţi ale pieţei unice sunt indivizibile. Înţelegem şi că vor fi consecinţe pentru Marea Britanie pentru ieşirea din UE: ştim că vom pierde influenţa asupra regulilor care afectează economia europeană. De asemenea, ştim că firmele britanice vor trebui, atunci când fac afaceri în UE, să se alinieze regulilor convenite de instituţii din care nu mai facem parte“, se maiarată în scrisoare.
Motiv pentru care May a cerut ca UE şi Marea Britanie să negocieze în paralel şi un acord comercial şi de securitate.
„Am vrea să propunem un acord de liber-schimb ambiţios între Marea Britanie şi Uniunea Europeană. Acesta ar trebui să aibă o amploare mai mare decât orice astfel de acord anterior, pentru a acoperi sectoare cruciale pentru economiile noastre interconectate, precum servicii financiare şi reţele industriale“, se arată în document.
Avertizarea în cazul în care UE nu va fi de acord cu acest lucru a fost una destul de puternică din partea Marii Britanii.
„Dacă ieşim din Uniunea Europeană fără un acord, poziţia este că ar trebui să facem comerţ în termenii Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În termeni de securitate, un eşec în ajungerea la un acord ar însemna că ar fi slăbită cooperarea noastră în lupta împotriva infracţiunii şi terorismului“, a scris May.