Negocierile şi consultările avute de delegaţia FMI, condusă de Jeffrey Frank, cu reprezentanţii guvernului, BNR, preşedinţiei, mediului de afaceri şi sindicatelor au relevat confuziile, contradicţiile şi speranţele deşarte care animă partea română. Ultimul tango cu FMI Flexibilitatea anunţată de şeful misiunii FMI a căpătat o definiţie clară prin condiţiile puse pentru relaxarea deficitului bugetar: acesta trebuie să fie justificat de venituri nerealizate; iar chelt
Negocierile şi consultările avute de delegaţia FMI, condusă de Jeffrey Frank, cu reprezentanţii guvernului, BNR, preşedinţiei, mediului de afaceri şi sindicatelor au relevat confuziile, contradicţiile şi speranţele deşarte care animă partea română.
Ultimul tango cu FMI
Flexibilitatea anunţată de şeful misiunii FMI a căpătat o definiţie clară prin condiţiile puse pentru relaxarea deficitului bugetar: acesta trebuie să fie justificat de venituri nerealizate; iar cheltuielile, reduse. Doar oficialităţilor române li s-a părut că FMI s-a muiat de atâta criză globală şi au început să se târguiască în bine-cunoscutul stil dâmboviţean, cu nade şi fumigene, sperând să creeze iluzia unei presiuni publice asupra negociatorilor. Care au turtit din scurt prima petardă – amânarea legii unice de salarizare până după alegeri: nu, s-a înţeles greşit. A doua petardă, aceeaşi soartă: nu, banii nu merg la Finanţe, ci la BNR; dacă vreţi bani pentru investiţii, faceţi economii. Dar problema noastră este de imagine şi, mai nou, de campanie: important e ce-or să zică alegătorii. Şi-atunci, o dăm aşa: „FMI nu ne dă voie să continuăm investiţiile în infrastructura rutieră, pentru că mărim deficitul bugetar“ (ministrul Berceanu, ieşind de la negocieri). Şi-aşa, scăparăm şi de insolubila problemă a investiţiilor.
Bani şi semantică
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, continuă să dea mesaje într-un limbaj pe care alţi guvernanţi îl înţeleg doar atât cât le convine: ajustările (în consum, credit, deficit de cont, raportul productivitate-salarii) s-au cam făcut, a mai rămas ceva loc de intervenţie în politicile de personal şi de asistenţă socială, ne apropiem de punctul în care economia poate şi trebuie să fie relansată, probabil anul viitor, dar întrebarea este: cum? O luăm de la capăt?
Explorări la 1.000 km sud de Moscova
Zona euro, mai departe cu cinci ani
România nu va putea, cel mai probabil, să adere decât în a doua jumătate a deceniului următor, în aceeaşi situaţie aflându-se şi Ungaria, şi Bulgaria, consideră experţii băncii Morgan Stanley. Polonia, în schimb, are şanse reale de a rămâne în calendarul prestabilit pentru adoptarea monedei unice în 2014-2015. Păstrarea deficitului fiscal în limita de 3%, una dintre condiţiile ce trebuie să fie întrunite, este o ţintă imposibil de atins în acest moment pentru statele din regiune, dar în cazul României perspectiva nu este neapărat mai bună nici în 2010. De asemenea, este improbabil că ţara noastră va reuşi ră revină în marja de 3% până în 2014, când România ar fi urmat să adere la zona euro. Această analiză este un răspuns calificat la intenţia anunţată de premierul Boc de a devansa data care fusese pentru aderare.
Bilanţ negativ pe primul semestru: -17,2%
Scăderea cifrei de afaceri din industrie în primul semestru al anului, faţă de aceeaşi perioadă din 2008, se situează la 17,2%, iar scăderea comenzilor noi din industrie, la 21,1%. Contracţia semnificativă s-a produs în industria prelucrătoare (-17,5%). Bilanţul industrial al lunii iunie 2009 este negativ (-16,6%) faţă de iunie 2008, dar pozitiv (7,4%) faţă de mai 2009, în special datorită unui reviriment al industriei prelucrătoare.
DECLARAŢIA SĂPTĂMÂNII
Bogdan Chirieac, analist
