Deşi oferta de preluare înaintată de EDF a depăşit aşteptările analiştilor, acţionarii celei mai mari companii energetice din Marea Britanie au dat, momentan, înapoi. Un lucru este cert însă: indiferent cum vor decurge negocierile, British Energy trebuie vândută anul acesta.
Anul trecut, sectorul energetic a înregistrat un record din punctul de vedere al fuziunilor şi achiziţiilor, la nivel global fiind raportată suma de 372,5 miliarde de dolari, cu 25% mai mare faţă de 2006 şi de nouă ori mai mare decåt cea din 2003, arată un studiu PriceWaterhouseCoopers. Potrivit acestuia, preluarea celei mai mari companii de electricitate din Spania, Endesa, de către Enel şi Acciona, contra sumei de 43 de miliarde de euro, a reprezentat tranzacţia anului trecut.
În 2008, la nivel european, cea mai aşteptată preluare este cea a gigantului energetic British Energy (BE), aflat în colaps financiar încă de acum şase ani şi dorit de cel puţin trei companii. Scurt istoric: fondată în 1995, compania a fost privatizată un an mai tårziu. Achiziţia, într-un timp prea scurt, a mai multor companii din domeniu, corelată cu scăderea preţului la electricitate, a făcut ca, în mai 2002, oficialii BE să anunţe pierderi de 493 de milioane de lire, iar în septembrie, să se vadă nevoiţi să apeleze la ajutorul guvernului britanic, pentru a evita falimentul. În urma unui îndelungat şir de eşecuri, în 2004, compania a trecut printr-un proces de restructurare, în care guvernul a investit trei miliarde de lire sterline, rezultånd astfel, după cum aprecia presa din Regatul Unit, o renaţionalizare a grupului.
Nemulţumiri pe toate fronturile
La începutul acestui an, guvernul de la Londra anunţa lansarea unui plan de încurajare a producţiei de energie nucleară prin înfiinţarea a 18 centrale în apropierea celor deja existente. Apoi, în martie, conducerea companiei declara că se află în negocieri în vederea vånzării. În scurt timp, companiile EDF (Franţa), RWE (Germania) şi Iberdrola (Spania) au înaintat ofertele pentru achiziţionarea BE. În urmă cu trei săptămåni, BE şi EDF au fost pe punctul de a încheia o înţelegere în valoare de 12,4 miliarde de lire sterline (aproximativ 15 miliarde de euro), după ce guvernul, care deţine 36% din pachetul de acţiuni, îşi dăduse deja aprobarea.
Semnarea contractului a fost însă blocată de doi dintre acţionari, care au considerat că suma oferită, de 7,65 de lire sterline pe acţiune, nu era suficientă. Opiniile analiştilor au fost, de atunci, împărţite. Dacă unii dintre ei au fost de părere că oferta trebuia acceptată, întrucåt era venită la momentul oportun şi reprezenta, oricum, suma maximă pe care şi-o putea permite compania franceză, alţii au spus că grupul britanic nu ar trebui să accepte decåt o propunere de opt lire pe acţiune. Aceştia argumentează faptul că, în ultimii ani, BE a fost în permanenţă pe profit.
Pe de altă parte, în 29 iunie, la finalul primelor trei luni din actualul an financiar britanic, compania a raportat un profit EBITDA de 129 de milioane de lire sterline, faţă de 253 de milioane de lire sterline în aceeaşi perioadă a anului trecut. De vină pentru acest regres ar fi fost, după spusele oficialilor companiei, producţia mai scăzută şi costul mai mare al lucrărilor de reabilitare a două centrale nucleare. Deşi, după blocarea negocierilor de preluare, toate companiile care îşi manifestaseră interesul, în frunte cu EDF, au dat înapoi, cel puţin la nivel declarativ, oficialii BE au revenit în urmă cu o săptămånă, afirmånd că se află încă în discuţii avansate cu un potenţial cumpărător. Iar Bill Coley, CEO al companiei, declara că „pe măsură ce continuăm discuţiile privind o posibilă tranzacţie, suntem tot mai convinşi că experienţa angajaţilor noştri şi şantierele fac ca British Energy să joace un rol central în dezvoltarea nucleară“.
