Comisia Europeană a publicat recent un proiect de directivă privind contractele de credit pentru proprietăți rezidențiale. Propunerea de act normativ vine pe fondul crizei financiare și vizează stabilirea unor practici responsabile de împrumut și ridicarea barierelor pentru creditele transfrontaliere în cadrul UE. „În perioada de boom, am văzut practici iresponsabile. Consumatorii nu erau avertizați asupra consecințelor. Propunerea de directivă stabilește standarde înalte pentru informațiile pe care creditorii trebuie să le furnizeze preliminar consumatorilor și promovează o piață unică europeană a creditelor ipotecare care să fie dinamică, competitivă și integrată“, a spus Michel Barnier, comisarul european pentru piața internă și servicii.
Ca rezultat al introducerii acestei directive, Bruxelles-ul se așteaptă la o creștere a cererii pentru creditele ipotecare și la o mobilitate sporită a consumatorilor la nivel național și transfrontalier. „Intrarea pe piață a furnizorilor și a intermediarilor de credite străini va duce la intensificarea concurenței, ceea ce se va traduce prin lărgirea gamei de produse de credit pentru consumatori și poate chiar printr-o ușoară scădere a prețurilor“, se arată în documentul Comisiei.
Directiva nu exclude posibilitatea ca statele membre să-și extindă sfera de acțiune în direcția altor beneficiari, cum sunt întreprinderile mici și mijlocii sau în direcția tranzacțiilor cu proprietăți comerciale.
„Proiectul urmează să treacă prin Parlamentul European și prin Consiliu și va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial. Statele membre trebuie să transpună directiva în legislația națională pe parcursul următorilor doi ani“, a precizat, pentru Capital, Catherine Bunyan, ofițerul de presă al comisarului european pentru piața internă și servicii.
În ce constau noile reglementări
Un element important cuprins în document este acela referitor la compararea informațiilor referitoare la dobânzile anuale efective din întreaga Comunitate Europeană. Proiectul include și prevederi legate de materialele publicitare. „Trebuie interzise formulările care pot crea așteptări neîntemeiate din partea consumatorului în ceea ce privește disponibilitatea sau costul unui credit“, se precizează în proiectul de directivă. De aceea, în materialele publicitare vor fi incluse următoarele informații: identitatea creditorului sau intermediarului de credite, faptul că produsul este un contract de credit și, dacă este cazul, că acesta este garantat fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanție, rata dobânzii aferente creditului, împreună cu toate costurile incluse, valoarea totală a creditului, DAE, durata contractului, valoarea ratelor, suma totală plătită de consumator și un avertisment referitor la riscul de a pierde proprietatea imobiliară în cazul nerespectării angajamentelor asumate prin contractul de credit. Justificarea acestor cerințe a fost recent întărită de un eurobarometru care a arătat că informațiile legate de creditele ipotecare sunt greu de înțeles pentru 59% din europeni.
De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că furnizorii de credite îl informează pe consumator, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului, înainte ca modificarea să intre în vigoare. Informația transmisă trebuie să includă cuantumul plăților de efectuat după intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii aferente creditului și dacă numărul sau frecvența plăților se modifică, detalii în acest sens.
Partea plină și partea goală a paharului
„Primul efect al directivei ar putea fi creșterea costurilor acordării unui astfel de credit. Un alt efect imediat o să fie dat de diferențierea acestui produs de celelalte contracte de credit din portofoliul unei bănci, prin aplicarea procedurilor și formularelor standardizate la nivel european“, este de părere avocatul Gheorghe Piperea. El spune că, odată creată o piață europeană unică pentru aceste servicii, marii intermediari nu își vor mai permite să refuze desfășurarea de afaceri în „țările din eșalonul doi sau trei“ al UE. „Totuși, nu cred că se vor înghesui, la început, pentru a face acest pas. De aici, se mai naște o altă problemă: ce se întâmplă cu micii intermediari de credite, care nu au capacitatea de a presta servicii în alte state membre?“, se întreabă Piperea. De aceea, uniformizarea și ușurarea accesului pe piața unică are două fețe: pe de-o parte, poate încuraja concurența, forțând marii jucători naționali sau regionali să-și extindă afacerile în întreaga UE, iar pe de altă parte, poate denatura concurența, în sensul că marii jucători europeni își pot împărți piețele și regiunile, împingând micii operatori în faliment.
Gheorghe Piperea explică și de ce  piața UE este acum atât de compartimentată: „Teoretic, orice cetățean român are dreptul de a contracta un credit în orice țară a Comunității Europene. Practic, nu se întâmplă acest lucru din cauza diferențelor de limbă, de contracte, de formulare, de proceduri sau a distanței față de instituția de credit. Toate acestea fac să crească semnificativ costul final al creditării. Pe de altă parte, băncile se rețin să acorde împrumuturi unor persoane care trăiesc într-o realitate economică, politică și juridică diferită.“

6.000 mld. de euro era soldul îm­pru­muturilor ipotecare pentru locuințe din UE în 2008, adică aproximativ 50% din PIB-ul total al UE, potrivit CE


Primul efect al directivei europene privind creditele ipotecare ar putea fi crește­rea costurilor acordării unui astfel de împrumut.
Gheorghe Piperea, avocat