Evenimentul a reunit  cinci prim-miniştri (ungurul Viktor Orban, bulgarul Boyko Borisov, croatul Jadranka Kosor, moldoveanul Vlad Filat şi românul Emil Boc), doi trei viceprim-miniştri şi cinci miniştri, 22 de delegaţii din cele 14 state aflate în bazinul Dunării şi din cele şase regiuni riverane din Germania şi Austria. Comisia Europeană a fost reprezentată de preşedintele executivului de la Bruxelles, José Manuel Durao Barroso. Reuniunea, deschisă de președintele Băsescu, a fost menită, printre altele, să netezească drumul unei lungi suite de proiecte transfrontaliere, finanțate cu sume importante de la bugetul comunitar.
Punerea în practică a Strategiei Dunării urmează să înceapă în a doua parte a anului 2011. Aceasta se bazează pe mai multe principii: conectivitatea (transport durabil şi reţele de energie), protecţia mediului și a resurselor de apă şi managementul riscurilor, dezvoltarea socio-economică – cultură, educaţie, cercetare, turism, dezvoltare rurală, pieţe interne – şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare.
Ministrul mediului, Laszlo Borbely, a declarat la sfârșitul summit-ului că România are deja elaborate peste 10.000 de proiecte care vizează regiunea Dunării. Acestea totalizează peste nouă miliarde de euro. Printre cele mai importante se numără Canalul Dunăre – București, construirea a două noi poduri între România și Bulgaria, refacerea infrastructurii portuare (țara noastră are 12 porturi fluviale care trebuie modernizate), precum și crearea unui institut internațional pentru studierea ecosistemelor din Delta Dunării. „Noi avem obligația să creăm cadrul necesar pentru a avea proiecte concrete. Până în 2014, putem să utilizăm bani din cooperare transfrontalieră, din ceea ce ține de managementul Dunării“, a precizat ministrul.
Magistrala albastră revine în actualitate
Ideea realizării unei a doua „Magistrale albastre“ nu este deloc nouă. În 1929, parlamentul a adoptat legea privind construirea unui canal care să transforme Capitala în port la Dunăre. Construcţia avea să înceapă însă mai târziu, în „Epoca de aur“, până în 1990 fiind efectuate circa 70% din lucrări. De altfel, nici ideea finanțării proiectului din fonduri comunitare nu este una nouă. În urmă cu doi ani, Răzvan Cotovelea, pe atunci director general al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), instituţie care gestionează fondurile europene alocate ţării noastre, declara pentru Capital că, în discuţiile informale pe care le-a avut cu reprezentanţii Comisiei Europene, a primit de la aceștia un semnal clar:
„Suntem pregătiţi să susţinem financiar realizarea acestui proiect“. Aceasta înseamnă că Bruxelles-ul este direct interesat de un proiect care ar lega Bucureştiul de restul oraşelor europene riverane, pe traseul Rin-Main-Dunăre. În prezent, director general adjunct al ACIS, Cotovelea susține că realizarea Canalului Dunăre-Bucureşti ar conduce la o dezvoltare fără precedent a industriei transporturilor, a sectorului imobiliar, a agriculturii, dar şi a turismului. Totodată, va creşte şi nautica de agrement și, implicit, vânzările de ambarcaţiuni și s-ar crea câteva mii de locuri de muncă.
Fostul diriginte de şantier la canalul Dunăre-Bucureşti, actualmente secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Răzvan Murgeanu, este de părere că finalizarea construcţiei canalului Dunăre-Bucureşti ar costa în prezent cel puțin 800 de milioane de euro, deoarece vechile lucrări s-au degradat deja foarte mult. Murgeanu declara, cu câteva luni în urmă, că studiul de fezabilitate pentru actualizarea datelor necesare reluării construcţiei canalului Dunăre-Bucureşti este în curs de finalizare la institutul de proiectare IPTANA.