Conflictul dintre sustinatorii si opozantii culturilor modificate genetic a ajuns si pe masa consumatorilor. Un recent studiu al reglementarilor Uniunii Europene in domeniul produselor agricole provenite din plante modificate genetic, studiu realizat de trei cercetatori europeni, indica o tendinta constanta de crestere a costurilor pentru procesatorii europeni. Eticheta “non OMG” devine tot mai scumpa, pe masura ce furnizorii traditionali de soia si porumb ai Europei se indreapta cat
Conflictul dintre sustinatorii si opozantii culturilor modificate genetic a ajuns si pe masa consumatorilor. Un recent studiu al reglementarilor Uniunii Europene in domeniul produselor agricole provenite din plante modificate genetic, studiu realizat de trei cercetatori europeni, indica o tendinta constanta de crestere a costurilor pentru procesatorii europeni. Eticheta “non OMG” devine tot mai scumpa, pe masura ce furnizorii traditionali de soia si porumb ai Europei se indreapta catre culturile transgenice.
Potrivit raportului, in urmatorii ani, margarina s-ar putea scumpi cu 17%, iar biscuitii cu 2,3%. Industria de crestere a pasarilor ar putea inregistra cresteri de aproape zece procente. Desi aceste scumpiri nu par dramatice pentru producatori, impactul cel mai mare se va inregis-tra la nivelul profitabilitatii firmelor din industria alimentara, ceea ce va afecta competitivitatea globala a unui sector sensibil pentru europeni.
Costurile suplimentare provin de la cererea europenilor ca produsele obtinute din culturi modificate genetic sa fie separate de cele obisnuite. Acest lucru presupune ca filiera produselor agro-alimentare, pornind de la semanat si sfarsind la magazin, sa fie controlata si verificata de organisme care sa garanteze calitatea non OMG a produselor.
Americanii, principalii promotori ai biotehnologiilor, sustin ca nu exista diferente substantiale intre porumbul modificat genetic si cel obisnuit, fapt care face inutila tratarea separata a celor doua varietati. Europenii, sustinuti de japonezi si coreeni, afirma ca produsele modificate genetic au aparut de prea putin timp pentru a evalua complet impactul lor asupra mediului si sanatatii animalelor si oamenilor. Prin urmare, sustine tabara anti OMG, consumatorii trebuie sa aleaga in cunostinta de cauza ce vor si ce nu doresc in farfuria lor.
Este insa incert daca consumatorii vor sa plateasca mai mult pentru informatiile referitoare la OMG. Legislatia europeana prevede ca orice lot de marfa care contine peste 0,9% OMG sa fie catalogate ca fiind OMG. Pentru a evita o astfel de etichetare, procesatorii depun eforturi substantiale pentru a depozita marfa in locuri separate si a folosi linii diferite de ambalare. Aceste eforturi se vad evident insa in costuri.
In ciuda precautiei celor de la Bruxelles, animalele din UE mananca de ani buni porumb si soia modificate genetic. Mai mult, o serie de derivate destinate consumului uman, de la amidon la lecitina si de la vitamine la sosuri alimentare, utilizeaza seminte provenind de la plante modificate genetic. De altfel, doar un sfert din importurile europene de porumb si doar 15% din cele de soia sunt non OMG si au ca destinatie consumul uman.
Lupta dintre europeni si americani se hotaraste insa in America Latina. Brazilia, principalul furnizor de soia nemodificata genetic, a acceptat de curand cultivarea soiurilor transgenice. Astfel, cantitatile de soia nemodificata se vor diminua in urmatorii ani. Odata cu scaderea ofertei, va creste pretul. Raportul estimeza ca diferenta dintre pretul soiei modificate si a celei obisnuite va ajunge la 20% in doi ani.
Totusi, dracul nu este atat de negru pentru consumatori si industrie. Experienta agriculturii ecologice arata ca exista consumatori care sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru produse obtinute fara apelul la substantele chimice. Agricultura pe care o consideram acum obisnuita ar putea deveni curand exotica, iar produsele modificate genetic, majoritare. Acest lucru nu trebuie sa ii afecteze pe cei care sunt dispusi sa consume alimente nemodificate genetic.
Legislatia europeana prevede inregistrarea tuturor soiurilor modificate genetic si controlul filierei de distributie. Fie ca ii place sau nu, Romania trebuie sa joace dupa partitura europeana. Acest lucru inseamna aducerea la lumina a datelor referitoare la amploarea cultivarii plantelor transgenice, chiar daca vor exista cheltuieli suplimentare de la buget.
Ponderea culturilor modificate genetic si comertul cu acestea
Comertul cu produse agricole modificate genetic domina exporturile tarilor mari producatoare.
Cele mai mari cresteri se vor inregistra in urmatorii ani in cultivarea bumbacului. India si China, principalele producatoare si consumatoare de fibre textile, isi maresc constant suprafetele cultivate cu soiuri modificate genetic. In urmatorii ani, europenii vor gasi tot mai greu produse nemodificate genetic. Ei vor fi nevoiti sa plateasa cu pana la 20% mai mult pentru soia sau porumbul “normal”.
In conditiile in care populatia creste rapid in tarile subdezvoltate, analistii afirma ca biotehnologiile pot asigura cresterea productiei agricole fara sporirea suprafetelor destinate agriculturii.
America domina topul cultivatorilor de plante modificate genetic
America domina copios clasamentul producatorilor de plante modificate genetic. Criticii acestor tehnologii, care permit reducerea costurilor de productie si ameliorarea productivitatii, afirma ca marile firme, ce detin licente pentru genele modificate, profita cel mai mult de pe urma extinderii culturilor transgenice.Ofensiva marilor corporatii a vizat zone cheie, precum America Latina sau Europa de Est. Odata ajunse intr-un loc, culturile modificate s-au raspandit rapid pe cai neoficiale, devenind astfel “stare de fapt”. Autoritatile din aceste zone au fost nevoite sa legifereze prezenta “invadatorilor”.