Comisia Europeană (C.E.) a adoptat recent al treilea pachet de propuneri legislative în domeniul energetic. Acestea vizează separarea producţiei de reţelele de transport şi restricţionarea accesului pe piaţa energetică europeană a companiilor extracomunitare care nu respectă această regulă.
Cele două măsuri par, la prima vedere, să nu aibă legătură una cu cealaltă. De fapt, ele ţintesc un efect cumulat, de ţinere sub control a expansiunii companiilor ruseşti pe piaţa europeană a energiei. Politica agresivă de achiziţii a Gazprom, care a încercat să preia companii energetice de distribuţie şi active de producţie din interiorul UE, a îngrijorat CE. Strategia gigantului rus se reflectă în creşterea sumelor alocate pentru investiţii, numai în acest an bugetul fiind suplimentat cu 47% faţă de cel iniţial. Europa nu uită că, în urmă cu doi ani, Rusia a folosit resursele energetice ca armă de şantaj politic. Criza generată de conflictul ruso-ucrainean a fost resimţită de consumatorul european şi a determinat regândirea întregii politici energetice a UE. Un calcul simplu, pe care şi l-a făcut Bruxelles-ul este: dacă ruşii au resursele, noi să avem măcar controlul reţelelor de transport. Prin separarea activităţilor de reţea de cele de generare, se evită situaţia în care un investitor care achiziţionează o participaţie semnificativă la o companie integrată să devină implicit proprietarul infrastructurii de transport.
Bucureştiul, primul la reformă, primul şi la contrareformă
Bruxelles-ul oferă şi o a doua opţiune în cazul separării producţiei de reţelele de transport, prin înfiinţarea „operatorului independent de reţea“, care face posibilă menţinerea dreptului de proprietate asupra reţelelor de către companiile existente, integrate pe verticală, cu condiţia ca exploatarea să fie asigurată de către o firmă sau o organizaţie complet independentă. O altă măsură a CE se referă la facilitarea comerţului energetic transfrontalier, urmând să fie înfiinţată o agenţie pentru cooperarea autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul energetic. Aceasta va avea puteri decizionale şi va fi complementară autorităţilor naţionale de reglementare.
Separarea activităţilor de producţie de cele de transport al energiei şi gazelor are ca principală raţiune creşterea competiţiei pe piaţa energetică europeană şi stimularea investiţiilor în capacităţi de producţie şi de interconectare. „Investigaţiile din domeniul concurenţei au arătat că operatorii care deţin şi reţea, şi active de generare îşi valorifică poziţia pe piaţă prin nepromovarea investiţiilor în reţele, ceea ce face mai scumpă electricitatea generată din activele proprii. Practic, se doreşte o desprindere a politicii de dezvoltare a reţelelor de politica de exploatare/valorificare comercială a unui parc de generare“, ne-a declarat Valeriu Binig, director pentru energie şi utilităţi în cadrul Fondului Româno-American pentru Investiţii (FRAI). Propunerea CE vizează separarea, din punctul de vedere al proprietăţii, a infrastructurii de transport de partea de generare şi distribuţie. „Spre deosebire de sectorul de distribuţie – unde s-a cerut o separare juridică de partea comercială, adică de furnizare, ceea ce înseamnă ca cele două activităţi să fie derulate de două companii distincte, dar care se pot afla în proprietatea aceluiaşi holding – la transport se solicită separarea proprietăţii“, ne-a explicat Alexandru Săndulescu, director general în Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF).
Cum vor evolua preţurile energiei şi gazelor pe plan european, în cazul în care noile reglementări comunitare vor ajunge să se aplice, şi companiile energetice europene îşi vor schimba structura, este greu de estimat. CE susţine că unul dintre argumentele separării este scăderea preţurilor la consumatori, pentru că în acest fel se evită abuzurile de poziţie dominantă. Totuşi, purtătorul de cuvânt al comisarului pentru energie, Ferran Tarradellas, a ţinut să sublinieze că influenţa asupra preţurilor va fi dată de reglementările pieţei interne din fiecare stat membru. În schimb, Andreas Brabeck, senior manager pentru politici energetice, la RWE Energy, consideră că „această decizie nu va influenţa preţurile sau, dacă o va face, nu va fi într-un sens pozitiv“. Piaţa românească este în avantaj din acest punct de vedere, pentru că, separarea fiind deja realizată, nu ar trebui să resimtă efectele acestor noi măsuri.
Teoretic, pieţele energiei şi gazelor din România sunt cele mai avansate din punctul de vedere al separării activităţilor de producţie, transport, distribuţie şi furnizare. Practic, separarea producţiei, transportului şi distribuţiei de energie s-a făcut încă din anul 2000, pentru ca în acest an să fie realizată şi desprinderea activităţilor de furnizare din cadrul companiilor de distribuţie. Aşa că, oficial, stăm bine, numai că aplicarea principiului separării, în condiţiile în care producţia şi transportul sunt în proprietatea statului, impune, conform noului pachet legislativ propus de CE, ca cele două activităţi să fie trecute în subordinea unor entităţi distincte, de exemplu două ministere diferite. În acest fel, s-ar dovedi că deciziile sunt luate în mod independent. Or, la noi cea mai mare parte a producătorilor, cu excepţia complexelor energetice, se află în „mâna“ aceluiaşi minister, ca şi Compania Naţională de Transport a energiei – Transelectrica.
Pe de altă parte, angajamentul asumat de Guvern, prin strategia energetică privind crearea unei companii naţionale care să includă atât producţie, cât şi distribuţie nu va fi privită cu ochi buni de CE. „Este greu de comentat care va fi reacţia CE la «surpriza» pregătită de decidenţii români, dar nu este de aşteptat ca reacţia să fie de sprijinire a unei astfel de măsuri“, consideră Binig. Oficialii MEC consideră însă că formarea unei astfel de companii nu vine în contradicţie cu prevederile noului pachet legislativ aşa cum este el enunţat. În schimb, Banca Mondială are rezerve faţă de înfiinţarea unei companii energetice integrate, controlate de stat: „Nu ştiu cum va arăta noua companie, dar sperăm să nu oprească investiţiile şi competiţia în sectorul energetic românesc“, a declarat Doina Vişa, directorul de operaţiuni al Biroului Băncii Mondiale din România.
Până una alta, această intenţie a blocat procesul de privatizare la nivelul producătorilor de energie din sector.
Experimentul românesc este ignorat
România poate fi considerată o piaţă-pilot în ceea ce priveşte proiectul separării activităţilor din domeniile energiei şi gazelor. „Deşi am avea multe de spus, pentru că am evoluat în avans, suntem absenţi din orice discuţii europene. Ar trebui să susţinem CE în lupta cu monopolurile şi să fim un promotor activ al propunerilor acesteia, arătând că noi deja am aplicat aceste prevederi“, consideră Jean Constantinescu, preşedintele Institutului Român de Energie.
Modelul de reformă aplicat pe piaţa românească a energiei, care de altfel a fost recomandat de Gaz de France, este unul dintre cele mai avansate. Reforma fostului monopol de stat RENEL a avut ca principală raţiune necesitatea eficientizării economice şi scoaterii treptate a acestuia de sub influenţa Guvernului. „RENEL era cea mai ineficientă şi nereformată structură, cu pierderi şi datorii către stat, folosită ca instrument politic şi secătuită de firmele-căpuşă“, explică Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO din Politehnică, fost preşedinte al RENEL.
Separarea activităţilor a avut ca efecte majore evidenţierea costurilor reale ale fiecărei activităţi în parte (producţie, transport, distribuţie) şi a zonelor care aduc pierderi, precum şi eliminarea subvenţionării încrucişate între aceste activităţi. Un alt efect al spargerii fostului monopol a fost ruperea puterii sindicale, care reprezenta o adevărată forţă. Modelul românesc de restructurare este considerat a fi cel mai avansat, deoarece a permis cea mai rapidă trecere la competiţie în producţie şi distribuţie. În acelaşi timp, s-a creat o autoritate naţională care asigură atât cadrul de reglementare, cât şi supravegherea pieţei concurenţiale şi s-a putut începe privatizarea. Trebuie spus că, spre deosebire de noi, bulgarii şi ungurii au optat pentru un model de reformă cu un „cumpărător unic“, ceea ce înseamnă că producătorii vând unui singur cumpărător, societatea de transport, care vinde mai departe tuturor distribuitorilor la un preţ unic. Cea mai mare greşeală a reformei din România, care nu a fost anticipată, este crearea unor producători structuraţi după sistemul de producere a energiei: termo, hidro, nuclear. „Nu am anticipat că va apărea un astfel de apetit pentru energia hidro ieftină şi, de aici, toată încrengătura cu «băieţii deştepţi», a mai precizat Leca.
Giganţii europeni se opun
La scurt timp după ce Comisia Europeană a anunţat adoptarea celui de-al treilea pachet de propuneri legislative, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării s-a reunit pentru a discuta strategia energetică a României şi modul în care aceasta ţine cont de noua iniţiativă a Bruxelles-ului.
„Susţinem propunerea CE. De altfel, majoritatea statelor membre au aceeaşi poziţie ca şi România. În schimb, Franţa, Germania şi Austria nu sunt de acord cu separarea producţiei de transport. Noi am reafirmat preferinţa pentru separarea proprietăţii, precizând că am putea accepta şi a doua variantă propusă de Comisie, aceea a operatorului independent“, susţine Adrian Ciocănea, şeful Departamentului Afaceri Europene din cadrul Guvernului.
Dacă România este într-o poziţie care-i permite să susţină detaşat măsurile de reformă în domeniul energetic iniţiate de CE, nu acelaşi lucru se poate spune despre statele membre, care au un cuvânt greu pe piaţa europeană a energiei. Este vorba de ţări unde funcţionează mari grupuri energetice integrate, precum Electricité de France, Gaz de France, E.ON (Germania) sau ENI (Italia).
Reacţia acestora a fost dură, arătând că reprezentanţii CE se vor izbi de un lobby putenic din partea „campionilor naţionali“. „Nici jucătorii de pe piaţă, nici multe dintre statele membre nu sunt convinse că propunerile CE sunt cele mai potrivite pentru relansarea pieţei integrate. Comisia nu a reuşit să spulbere aceste îndoieli. De aceea, RWE se pregăteşte pentru următoarea rundă de discuţii şi mai puţin pentru a diviza compania“, declară pentru Capital Andreas Brabeck.
O poziţie similară are şi Gaz de France: „În general, compania noastră susţine obiectivele CE prevăzute în noul pachet energetic, dar crede că separarea proprietăţii nu are de a face cu problemele reale ale pieţei“, ne-a comunicat biroul de presă al companiei.
Directorul general al grupului E.ON, Wulf Bernotat, susţine că „propunerea CE de separare a operaţiunilor de producţie a energiei de cele de reţea reprezintă o strategie eronată pentru dezvoltarea sectorului de profil. În statele europene unde aceste activităţi au fost separate, nu au crescut nici investiţiile şi nici concurenţa“.
Cu siguranţă că poziţia marilor companii va conduce la anumite modificări ale acestui pachet de măsuri, în momentul supunerii la vot, în cadrul Parlamentului European.
Preturi libere
Propunerea CE va aduce o modificare importantă pentru piaţa din România şi anume renunţarea la preţurile reglementate. Pachetul de măsuri prevede eliminarea contractelor pe termen lung, care sunt considerate a restricţiona competiţia, şi implicit a preţurilor reglementate. Operatorii susţin dimpotrivă că, pentru a-şi asigura un venit constant, necesar investiţiilor, şi pentru a putea obţine mai facil împrumuturi de la bănci, au nevoie de contracte pe termen lung şi de un preţ reglementat.
C.E. vede in piata libera antidotul dependentei de importuri
«O piaţă internă liberă şi concurenţială a energiei este esenţială pentru ca UE să facă faţă dependenţei tot mai mari de importuri. Dorim să creăm cele mai avantajoase condiţii atât pentru consumatori, cât şi pentru companii, şi să garantăm că întreprinderile din ţările terţe respectă regulile noastre.»
Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene
«În ultimii zece ani, am făcut progrese importante către o piaţă internă a energiei în cadrul UE. A sosit momentul să ne asigurăm că beneficiile acestei pieţe sunt reale şi accesibile fiecărui consumator şi fiecărei companii. Europenii trebuie să poată să-şi aleagă propriul lor furnizor în condiţii avantajoase.»
Andris Piebalgs, comisarul european pentru energie
«Este timpul ca firmele şi gospodăriile să se bucure de beneficiile unei pieţe competitive a energiei, legate de alegerea furnizorului şi de preţuri mai echitabile. Propunerile de astăzi vor asigura aceste beneficii şi vor rezolva o parte din probleme, dar nu pe toate.»
Neelie Kroes, comisarul european pentru concurenţă
«Decizia Comisiei Europene nu va afecta relaţia dintre UE şi Rusia. Le cerem companiilor ruseşti să joace după aceleaşi reguli ca şi companiile europene. Referitor la aprobarea de către CE a tranzacţiei dintre Rompetrol Grup şi KazMunaiGaz, încă nu s-a luat o decizie.»
Ferran Tarradellas, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru energie
Moscova face legea pe piaţa europeană
Principalul furnizor de petrol şi gaze naturale al UE a ripostat rapid la propunerea CE de a restricţiona companiile extracomunitare în obţinerea unor participaţii semnificative asupra reţelor din UE.
Alexander Shokhin, şeful Sindicatului Rus al Industriaşilor şi Antreprenorilor, a afirmat că „astfel de restricţii se opun ideilor promovate de UE pentru înfiinţarea unei pieţe libere, reprezentând o măsură protecţionistă impusă de UE“.
Şi mai dur în declaraţii, Konstantin Kosachev, preşedintele Comitetului pentru afaceri internaţionale din parlamentul rus a spus: „La fel cum vor încerca ei să ne împiedice să accesăm anumite sectoare ale economiei vest-europene, vom limita şi noi accesul partenerilor străini în domeniile corespunzătoare, de interes strategic, ale economiei ruseşti“. De altfel, Duma de Stat discută o lege care să limiteze investiţiile străine în sectoarele economice de interes strategic, cum ar fi cel energetic.
Şi Kazahstanul va adopta o lege care să permită statului să rezilieze contractele în domeniul energetic. KazMunaiGaz, societate deţinută de stat, a încheiat în luna august un acord cu omul de afaceri Dinu Patriciu pentru preluarea a 75% din acţiunile Grupului Rompetrol.
Rusia este principalul furnizor de gaze şi petrol al UE, asigurând o treime din importurile de ţiţei ale UE. Conform unui studiu publicat de Eurostat în 2006, principalele state de unde UE importă ţiţei brut sunt: Rusia (32% din totalul importurilor), Norvegia (15%), Libia (9,5%) şi Arabia Saudită (8,9%). Marile state europene (Germania, Spania, Franţa, Italia şi Marea Britanie) au portofolii diversificate de aprovizionare cu ţiţei. În schimb, Bulgaria, Slovacia, Lituania şi Polonia sunt dependente în proporţie de peste 90% de Rusia. România importă 49% din ţiţei de pe piaţa rusească şi 38% din Kazahstan.
Acelaşi studiu relevă faptul că 39% din importul de gaze naturale al UE se face din Rusia, 22% din Norvegia şi 18% din Algeria. România îşi asigură o treime din consumul naţional de gaze de pe piaţa rusească.
