Potrivit documentelor comunicate presei, în cazul băncilor de importanţă sistemică, obiectivul planului este ‘menţinerea stabilităţii sectorului financiar’ şi ‘a face în aşa fel încât pierderile să fie suportate de acţionari şi creditori într-un mod previzibil’, în ideea de a evita planurile publice de salvare.
De asemenea, la nivel naţional vor fi puse la punct fonduri pentru sprijinirea băncilor, un prim pas spre unui fond supranaţional. Sectorul bancar va contribui la aceste fonduri cu echivalentul a 1% din depozitele pe 10 ani, o contribuţie care ar putea fi mai mare pentru băncile cu un profil de risc crescut. Aceste fonduri ar putea să fie combinate cu fondurile de garantare a depozitelor.
Sistemul va funcţiona în trei faze. În prima fază fiecare bancă va trebui să pună la punct un plan de prevenţie a riscurilor, care va trebui pus în practică în cazul deteriorării situaţiei financiare. În a doua fază, atunci când o bancă va fi într-o situaţie financiară delicată, autorităţile competente vor putea să-i impună băncii să aplice planul de prevenţie, să-şi restructureze datoriile cu creditori şi în caz de eşec îi vor putea impune o modificare a echipei de conducere. În sfârşit, în a treia fază, atunci când o bancă de importanţă sistemică nu va mai fi solvabilă, vor fi utilizate patru instrumente: vânzarea de active fără acordul acţionarilor, transferul unei părţi sau a totalităţii activităţilor către o entitate publică însărcinată să o revândă sectorului privat atunci când condiţiile de pe piaţă o vor permite, transferul creanţelor cu probleme către o ‘bancă de rebuturi’ şi în sfârşit varianta ‘bail-in’, potrivit căreia anumiţi creditori şi acţionari vor putea să ajute banca prin conversia creanţelor în acţiuni.
Sistemul care va fi prezentat miercuri ar urma să constituie unul din pilonii ‘uniunii bancare’ pe care Comisia Europeană ar dori să o pună la punct pe termen lung, idee susţinută atât de Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
SURSA: Agerpres
