Cezar Munteanu are două facultăţi, 37 de ani (din care 14 i-a petrecut în misiunile diplomatice ale României în străinătate) şi un plan foarte serios: să devină, peste şase ani, ministrul turismului.
Aşadar, dacă meseria de bucătar vi se pare neserioasă sau menită acelora care nu le-a prea plăcut şcoala, exemplul lui Cezar Munteanu v-ar putea schimba părerea. Originar din Mangalia, lucrează încă de la 14 ani. „Pe vremea aia, ne trimiteau să facem 30 de zile de practică obligatorie şi m-am gândit că, dacă tot n-am de ales, să-mi dau silinţa şi să iasă ceva bine din asta. În plus, mi-a făcut şi plăcere, pentru că, de când mă ştiu, visul meu a fost să mă fac bucătar“. Cum îşi poate da seama un copil că îi este scris să lucreze toată viaţa în bucătărie? „E o chestie pe care o ştii. De multe ori, atunci când mă apuc să inventez un preparat, simt că nu depinde neapărat de mine, e mai degrabă un har.“ Cu toate acestea, cei apropiaţi i-au fost potrivnici. „În familia tatălui meu, toţi erau petrolişti, iar în cea a mamei, cadre didactice, profesori universitari. Eu eram oaia neagră a familiei. Iar mama a fost singura care m-a susţinut.“
Din fericire pentru ea, succesele fiului nu s-au lăsat mult aşteptate. „Când am intrat în armată, m-au luat la regimentul de gardă, pe motiv că eram înalt şi zdravăn. Trebuia să stau, zilnic, câteva ore cu arma în mână şi îmi blestemam zilele. Am reuşit însă, cu intervenţii, să ajung la Bucureşti, la Ministerul Apărării, într-o unitate specială de protocol.“ Iar în 1993, a venit şi şansa de care avea nevoie ca să se afirme: „Venea ministrul german al apărării. Şefii m-au trimis acasă, la Mangalia, unde sunt trei vile ale Armatei. După ce a luat masa, ministrul a vrut să mă cunoască şi m-a lăudat şi în faţa superiorilor mei“. Aceştia au hotărât ca Cezar să se ocupe, de atunci înainte, de toate evenimentele de protocol de la Mangalia. Aşa a ajuns să-i cunoască pe toţi oficialii statului. „Înainte de a fi lăsat la vatră, am primit oferte şi de la Apărare, şi de la Externe. Gheorghe Tinca (ministrul apărării, atunci) mi-a promis că mă face subofiţer, iar Teodor Meleşcanu (ministrul de externe) mi-a zis că mă trimite în lume.“ A ales cea de-a doua ofertă.
În jurul lumii. Apoi, din nou acasă
Au urmat 14 ani în care a condus acţiunile gastronomice ale Ambasadei României în Italia, ale Misiunii permanente a României la OSCE şi, între 2003 şi 2008, ale Ambasadei României la Washington. „Am amintiri foarte plăcute de atunci, am gătit pentru preşedinţi de stat şi pentru oameni ca Hillary Clinton sau Colin Powell“. De acesta din urmă îl leagă şi una din cele mai frumoase amintiri din carieră. „Aveam un dineu privat, la care participa şi el. Le preparasem un fel denumit Temptation: muşchi de vită cu ficat de gâscă, cu icre negre, icre roşii, sos de ciocolată, miere… La un moment dat, gărzile lui s-au panicat, pentru că Powell… dispăruse. De fapt, era cu mine, în bucătărie. Venise să mă felicite. M-am simţit extraordinar.“
În 2008, a trebuit, totuşi, să revină în România. „Nu m-am întors de foame, ci din motive personale, se îmbolnăvise cineva din familie. Nu regret, fiindcă, pentru mine, familia este totul.“
Odată întors acasă, a pornit o firmă de consultanţă pentru industria ospitalităţii, a început să colaboreze şi cu o televiziune, iar din luna august a anului trecut este executive chef la Grand Hotel Continental din Capitală. „Am avut noroc cu Radu Enache (proprietarul reţelei Continental – n.r.), pentru că este destul de căpos şi de naţionalist încât să nu-şi dorească decât un chef român. Ne-am plăcut din prima clipă.“ Deşi are o funcţie strict managerială, găteşte în continuare. „Şefii m-au tot avertizat că nu mă vor la plită, dar le-am zis că n-o să reuşească niciodată. Când ai un ficat de gâscă în crustă de mac şi-l dai cu un pic de zahăr brun, poţi să ai orgasm palatin. Sau, cum zicem pe româneşte, îţi plouă-n gură. E o senzaţie la care nu pot şi nu vreau să renunţ.“
Curriculum vitae, firimitură cu firimitură
2009-prezent Executive Chef, Grand Hotel Continental
2003-2008 Chef în cadrul Amabasadei României la Washington
2000-2002 Chef în cadrul Misiunii permanente a României la OSCE (Viena)
1996-2000 Chef în cadrul Amabasadei României la Roma şi al Ambasadei României pe lângă Sfântul Scaun
