Parcul auto al Bucureştiului creşte anual cu peste 60.000 de maşini. Aşa se face că numărul autovehiculelor din Capitală se apropie, în acest moment, de un milion. Iar în parcările special amenajate e loc pentru doar zece mii de maşini. Adică 100 automobile pe un loc de parcare.

Din 1990 încoace, puţine lucruri s-au făcut pentru capitala României. Bucureştiul a adunat, pe o suprafaţă de 228 de kilometri pătraţi, două milioane de suflete, fără să-i punem la socoteală pe oamenii care stau aici fără forme legale. Statisticile plasează capitala României în primele 30 cele mai aglomerate oraşe ale lumii, din punctul de vedere al densităţii populaţiei – aproape 9.000 de persoane pe kilometru pătrat. „Vecine“ în acest clasament sunt, în general, oraşe din Asia şi Africa.

Şi mai îngrijorătoare este însă situaţia traficului din Bucureşti. La începutul anilor ‘90, circulau de zece ori mai puţine maşini. Potrivit poliţiştilor de la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, la finalul anului trecut, în Capitală erau exact 988.362 de autovehicule. Iar, conform studiilor oficiale, numărul lor a crescut din 2004 încoace, în medie, cu 62.000 de maşini pe an. Şi, din nou, realitatea bate statisticile, pentru că adevăratul număr al mijloacelor de transport pe două ori pe patru roţi care străbat cele 5.340 de străzi bucureştene este mult mai mare. În Capitală există 340 de intersecţii semaforizate. Una dintre acestea este cea cunoscută sub numele Răzoare. Într-o singură oră, e drept, dimineaţa, când traficul parcă o ia razna, pe aici trec nu mai puţin de 6.000 de maşini.

Aglomeraţia din Capitală merge mână-n mână cu starea de spirit a pietonilor şi a şoferilor bucureşteni, iar simptomele se pot rezuma la sintagma „în pragul unei crize de nervi“. Vinovată pentru traficul de multe ori imposibil din oraş a fost găsită, printre altele, indisciplina celor de la volan. Soluţia autorităţilor? Un Cod Rutier mai dur şi foarte contestat. Interesant este faptul că de la 1 decembrie 2006, data intrării în vigoare a noului regulament, şi până la 9 ianuarie 2007, poliţiştii din Capitală au „tăiat“ aproximativ 26.000 de amenzi, cu peste 13.000 mai puţine faţă de aceeaşi perioadă, cu un an în urmă. S-au cuminţit şoferii? Au fost agenţii de circulaţie mai blânzi? Cele mai întâlnite sancţiuni au fost date şoferilor, în ordinea numărului lor, pentru nepurtarea centurii de siguranţă şi depăşirea vitezei. Pe locul trei se află o contravenţie, care însă nu-i mai priveşte pe conducătorii auto – traversarea neregulamentară a pietonilor.

Sute de locuri de parcare vin odată cu imobilele de birouri

O altă problemă este că, în acest moment, în Bucureşti, există, potrivit lui Gheorghe Udrişte, directorul executiv al Direcţiei de Transporturi, Drumuri şi Siguranţa Circulaţiei din Primăria Capitalei, în jur de zece mii de locuri de parcare în spaţii special amenajate. „După 1990, numărul de maşini a crescut de zece ori, timp în care la infrastructură nu s-a făcut mai nimic“, admite, dezarmant, Udrişte.

În aproximativ patru ani, Bucureştiul va avea în jur de 20 de parcări noi, în special subterane, care vor însuma 15.000 de locuri. Alte 5.000 de spaţii se estimează că vor apărea odată cu ridicarea unor clădiri de birouri, locuinţe şi a unor hipermarketuri, care sunt obligate să aibă spaţii special amenajate pentru maşini. Adunăm, comparăm: 20.000 de locuri de parcare, peste un milion de maşini.

Transport în comun sau plata unei taxe?

În Londra, de exemplu, există o taxă pe care trebuie să o plăteşti dacă vrei să mergi cu maşina, între anumite ore, în anumite zone. E o variantă pe care autorităţile noastre nu o agreează. „Ca să avem un trafic acceptabil, trebuie să lucrăm la refacerea infrastructurii şi trebuie să-i determinăm pe bucureşteni să folosească transportul public. Nu să-i forţăm să facă lucrul acesta, ci să-i convingem că e o variantă mai convenabilă. De pildă, la o lună, două după modernizarea liniei de tramvai 41, numărul călătorilor a crescut de peste cinci ori“, ne-a explicat Gheorghe Udrişte. Primăria are planuri mari: extinderea reţelei de metrou, modernizarea altor linii de tramvai, parcări subterane şi supraterane, pasaje rutiere sau pietonale. Sunt câteva supape prin care oraşul ar putea „respira“ mai bine.

Accidentele şi poluarea, cele mai grave efecte

Dintre toate neplăcerile create de traficul aglomerat, unele sunt de-a dreptul înfricoşătoare. Accidentele de circulaţie ocupă primul loc între cauzele morţii violente. În Europa, în jur de 120.000 de persoane mor în accidente şi alte 2,5 milioane sunt rănite.

Un alt efect grav al traficului este poluarea, care în Europa se află în directă legătură cu moartea prematură a 100.000 de adulţi. Zgomotul străzii atentează la sănătatea a peste 30% din populaţia Uniunii Europene. Şi, în final, îngreunarea traficului produce şi pagube materiale însemnate.

Un raport al Texas Transportation Institute arată că traficul urban ajuge să coste Statele Unite ale Americii nu mai puţin de 63 de miliarde de dolari pe an. În 2003, de pildă, în SUA, congestionarea circulaţiei a însemnat în cifre 3,7 miliarde de ore întârziere şi 8,7 miliarde de litri de combustibil consumat.
Primăria Bucureştiului tocmai a anunţat amenzi serioase pentru conducătorii maşinilor care poluează peste măsură. 

Comercianţii de autoturisme second hand sunt în expectativă

Prima Înmatriculare Fără tranzacţii cu maşini la mâna a doua aduse din străinătate după 1 ianuarie 2007. Aşa a debutat anul la târgul de maşini Autovit. Efectul taxei pe prima înmatriculare este, potrivit lui Liviu Dobrin, directorul târgului din Vitan, o expectativă generală. La primul şi singurul târg din Bucureşti au venit mai mulţi vizitatori decât în acelaşi moment al anului 2006, dar au fost aduse cu 30 – 40% mai puţine autoturisme.
Scumpiri „Maşinile cu o vechime de doi, trei ani nu sunt foarte afectate de taxe, cele mai vechi de trei ani sunt mai scumpe cu 20 – 30 % faţă de preţul de dinainte de 1 ianuarie, iar pentru cele mai vechi de patru ani, costurile s-au dublat“. Dobrin spune că, în ciuda interdicţiilor, este inevitabil ca, odată cu creşterea puterii de cumpărare, vânzările de maşini second hand să nu crească.