Spre deosebire de Primăria Capitalei, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România a decis că ar fi un nonsens să cheltuiască 100.000 de euro pe an pentru o asemenea agenţie de lobby amator.
„Da, grupurile de interese au încercat să mă influenţeze în legătură cu anumite decizii“, a recunoscut Alexander Stubb, fost europarlamentar (în prezent, ministrul de externe al Finlandei), răspunzând la întrebarea dacă a fost supus unei acţiuni de lobby. Stubb este acela care a iniţiat raportul privind transparenţa grupurilor de lobby de pe lângă instituţiile europene, care a fost adoptat recent de către Parlamentul de la Strasbourg.
În prezent, la Parlamentul European sunt acreditate 4.570 de persoane care reprezintă grupuri de interese (companii, ONG-uri, diverse asociaţii etc.).
Parlamentarii europeni solicită reprezentanţilor grupurilor de interese să se înregistreze la instituţiile pe lângă care fac lobby şi să menţioneze ce clienţi au şi care sunt organizaţiile care îi finanţează. De asemenea, europarlamentarii vor întocmi liste cu persoanele cu care se întâlnesc şi care desfăşoară o astfel de activitate. Celor care fac lobby li se interzice să ofere cadouri oficialilor.
În capitala Belgiei, lobby-ul a apărut la sfârşitul anilor ‘70. Odată cu primele alegeri pentru Parlamentul European, în 1979, activitatea de lobby a început să se dezvolte, tot mai multe companii fiind interesate să se implice în deciziile luate de oficialii de la Bruxelles. Extinderea Uniunii Europene a determinat o creştere a numărului celor ce desfăşoară astfel de activităţi la circa 15.000 de persoane, în prezent la Bruxelles fiind active 2.600 de grupuri de interese.
Încercarea de a face cât mai transparentă activitatea de lobby a început din 2005, când decizia preşedintelui Comisiei Europene (CE), José Manuel Barroso, de a accepta invitaţia de a face o croazieră la bordul unui iaht de lux aparţinând unui magnat din domeniul ambarcaţiunilor navale a ridicat semne de întrebare. Doi ani mai târziu, comisarul european pentru afaceri administrative, audit şi luptă împotriva fraudei, Siim Kallas, a cerut revizuirea codului etic al funcţionarului european. Kallas a declarat că trebuie reglementată şi situaţia oficialilor Uniunii Europene care redactează legi şi ulterior ocupă posturi în lumea afacerilor.
Consiliile judeţene şi-au făcut „ambasadă“ încă din 2004
Bucureştiul va avea o „reprezentanţă“ la Bruxelles, pe lângă instituţiile europene. Costurile vor fi suportate din bugetul Primăriei Capitalei. Decizia a fost luată la începutul acestui an, în baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti (HCGMB) nr. 36.
Biroul urmează să funcţioneze într-un spaţiu subînchiriat de Asociaţia Municipiilor din România (AMR) de la Consiliul Comunelor şi Regiunilor din Europa. AMR plăteşte o chirie de 8.000 de euro/lună. La această sumă se adaugă cheltuielile cu utilităţile şi cele de personal. De menţionat este şi faptul că preşedintele AMR este acelaşi Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, care a propus deschiderea biroului permanent al Municipiului Bucureşti la Bruxelles. Acesta va recruta în curând, pe bază de concurs, pe cel care va conduce „ambasada“.
Rolul viitorului „diplomat“ este de a transmite săptămânal un raport primarului general, de a participa la întâlnirile şi grupurile de lucru organizate de instituţiile europene, de a informa cu privire la oportunităţile de finanţare, de a organiza vizitele reprezentanţilor Primăriei Capitalei şi de a desfăşura activităţi de lobby. Toate acestea sunt trecute în fişa postului, anexată la HCGMB nr. 36.
Şi Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România şi-a deschis birou permanent la Bruxelles, încă din 2004. În schimb, oamenii de afaceri sunt ceva mai reticenţi atunci când e vorba să-şi cheltuie banii pentru lobby. „Am avut o astfel de iniţiativă de a deschide un birou permanent la Bruxelles. Ar fi costat circa 100.000 de euro/an, chiria şi utilităţile. Am ajuns la concluzia că nu avem încă priceperea pentru a susţine singuri o astfel de campanie de lobby. Cel mai bine este să-ţi faci imagine în cadrul unei asociaţii mari, care să te reprezinte. Nu poţi deschide uşile cu un om modest, care nu cunoaşte mersul lucrurilor şi care bate din poartă în poartă“, este de părere Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). De aceea, AOAR acţionează prin intermediul patronatului european BusinessEurope, la care este afiliat.
«Firmele ar trebui să facă publice cheltuielile pentru reprezentarea intereselor.»
Alexander Stubb, fost europarlamentar
INFLUENŢĂ NEFASTĂ
Producătorii Porsche, BMW şi Daimler au câştigat anul trecut „Premiul pentru cea mai nocivă campanie de lobby“. Cu sprijinul comisarului european Günther Verheugen şi al unor europarlamentari germani, cei trei mari producători de automobile au reuşit să determine Comisia Europeană să revină asupra deciziilor în ceea ce priveşte nivelul reducerilor de emisii de CO2 provenite de la autovehicule. Iniţiativa acestor premii aparţine unui grup de patru ONG-uri (Corporate Europe Observatory, Friends of the Earth Europe, LobbyControl şi Spinwatch). Câştigătorii din 2007 au fost desemnaţi prin votul online a 6.600 al cetăţenilor din ţările UE.
PRESIUNE
15.000 de persoane desfăşoară, pe lângă instituţiile europene, activităţi de reprezentare a intereselor diverselor patronate, companii etc. Circa 2.600 de grupuri de interese au birouri permanente la Bruxelles.
Capital – Editia nr. 20, data 21 mai 2008
