Este vorba despre o Directivă europeană aprobată în luna august a anului 2019, prin care Uniunea Europeană vrea să încurajeze părinţii să rămână în câmpul muncii, obligând angajatorii să le creeze un program flexibil angajaţilor cu copii.

„Pentru a încuraja lucrătorii care sunt părinţi şi îngrijitorii să rămână în câmpul muncii, aceşti lucrători ar trebui să poată să-şi adapteze programul de muncă în funcţie de necesităţile şi preferinţele personale. În acest scop şi având în vedere nevoile lucrătorilor, aceştia au dreptul de a solicita formule flexibile de lucru în scopul de a-şi adapta modurile de lucru, inclusiv prin utilizarea, acolo unde este posibil, a unor formule de muncă la distanţă, a unor programe de lucru flexibile sau a unei reduceri a timpului de lucru pentru acordarea de îngrijiri”, se menţionează în textul Directivei.

Astfel, statele membre vor trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii cu copii de până la o anumită vârstă, de cel puţin opt ani, precum şi îngrijitorii, au dreptul de a solicita formule flexibile de lucru în scopuri de îngrijire, susţine Bruxelles-ul.

Munca de acasă, tot mai dezirabilă

„Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată rămâne însă o provocare considerabilă pentru mulţi părinţi şi lucrători care au responsabilităţi de îngrijire, în special din cauza prevalenţei în creştere a programului de lucru prelungit şi a orelor de lucru în schimbare, care are un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă în rândul femeilor.

Un factor major care contribuie la subreprezentarea femeilor pe piaţa muncii este dificultatea de a găsi un echilibru între obligaţiile profesionale şi cele familiale. Atunci când au copii, femeile lucrează, de obicei, mai puţine ore în locuri de muncă remunerate şi petrec mai mult timp îndeplinind responsabilităţi de îngrijire neremunerate.

Faptul de a avea o rudă bolnavă sau aflată în îngrijire s-a dovedit, de asemenea, că are un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă în rândul femeilor, unele femei ieşind complet de pe piaţa muncii”, se arată în textul Directivei europene cu nr. 1.158/2019.

Durata unor astfel de formule flexibile de lucru poate fi supusă unor limitări rezonabile. Angajatorii trebuie să ia în considerare solicitările de formule flexibile de lucru şi să răspundă acestor solicitări, într-un termen rezonabil, ţinând cont atât de propriile necesităţi, cât şi de necesităţile lucrătorului. Angajatorii vor fi obligaţi să motiveze orice refuz al unei astfel de solicitări sau orice amânare a acestor formule.

România şi alte state membre au termen până la august 2022 să transpună actul european în legislaţiile naţionale. Rămâne de văzut cum vor decide autorităţile de la Bucureşti să transpună directiva şi dacă angajatorii vor fi dispuşi să adapteze nevoile angajaţilor la nevoile lor.