Ca orice oraș, Budapesta are multe povești de spus. Este o metropolă plină de viață, cu un trecut impresionant, din care nu lipsesc istorioare pline de tâlc, care fascinează și azi.
Iată câteva astfel de povești care arată cum era viață în acest oraș european în urmă cu un secol, potrivit DailyNewsHungary.
1. Lupte de tauri la grădina zoologică
În 1904, grădina zoologică din Budapesta, înființată în 1866, a fost scena unui eveniment neobișnuit. Aici exista și o arenă amenajată, după model spaniol, unde se organizau constant lupte cu tauri.
Exista chiar o echipă de toreadori. Iar curajoșii toreadori înfruntau în arenă tauri aduși special din Spania. Biletele se vindeau într-un minut!
2. Abator de porci pe Insula Margareta
Unul dintre cele mai frumoase locuri de azi, din Budapesta, este Insula Margareta, aflată în mijlocul cursului Dunării, considerată de localnici drept Central Park-ul sau Hyde Park-ul orașului. Omonimul insulei era, de fapt, Sfânta Margareta, fiica regelui Béla al IV-lea.
Ea a locuit aici, pe insulă, într-o mănăstire, așa cum a promis în timpul invaziei mongole.
Câteva secole mai târziu, o altă figură celebră a locuit aici între 1918 și 1930. Această persoană era Gyula Krúdy, un scriitor celebru care sacrifica porci pe insulă acum un secol.
3. În loc de sunetul clopotului, s-au auzit împușcături
Celebrul sunet zilnic al clopotului, de la amiază, a devenit o tradiție în Ungaria după triumful de la Nándorfehérvár, din 22 iulie 1456. Dangătul clopotului era un mod autentic de a onora trecutul.
Sunetul clopotului la amiază are o istorie lungă, dar a existat un moment când nu s-a mai auzit. La începutul secolului, această tradiție de la ora amiezii nu a mai fost semnalată de un dangăt de clopot, ci de o împușcătură.
Focul de armă s-a auzit după ce a fost tras de un îngrijitor din curtea Liceului Toldy Ferenc de astăzi.
4. Doar cu loc jos în tramvaie
Cei care au vizitat Budapesta au experimentat cel puțin o dată un moment al zilei, mai ales în timpul săptămânii, când este imposibil să găsești un loc liber în mijloacele de transport în comun.
Nu a fost întotdeauna așa. În 1903, un decret a abolit conceptul statului în picioare în tramvaiele din Budapesta. Însemna că nu pot călători cu mijloacele de transport în comun decât persoanele care aveau un loc jos.
5. Pe băncile din parc, doar contra cost
În urmă cu o sută de ani, cine dorea să stea pe o bancă în spațiile publice trebuia să plătească. Băncile de pe străzile din Pesta erau proprietatea lui Sándor Buchwald, un cunoscut producător de metal și mobilă.
Angajații săi, cunoscuți sub numele de „doamnele Buchwald” meregau de la o bancă la alta, colectând bani de la toată lumea.
6. Pestbuda, nu Budapesta
Deși aceasta este o poveste mai veche, merită menționată.
În 1873, când cele trei orașe Pest, Buda și Óbuda au fuzionat, noua capitală oficială a Ungariei aproape că a devenit PestBuda, deoarece așa era denumită înainte de unire.