Lucian Duță, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), spunea recent că România alocă, pentru sănătate, circa 200 de euro pe cap de locuitor. În comparație cu alocările altor state din Uniunea Europeană, care depășesc 3.360 de euro (4.600 de dolari), în Austria, sau 5.500 euro (7.535 de dolari), în Luxemburg, suma este infimă. Iar situația nu se va modifica semnificativ în viitorul apropiat.
Conform proiectului de buget pentru 2011, CNAS va avea un buget de 16,5 miliarde lei (circa 3,9 miliarde euro), cu 7% mai puțin decât anul acesta. Ministerul Sănătății va primi 4,4 miliarde lei (puțin peste un miliard de euro), cu 40% mai puțin decât sumele cheltuite anul acesta, dar cu 8% peste bugetul inițial din 2010. Altfel privite, aceste cifre ne arată că statul român a alocat anul acesta pentru sănătate 275 de euro pe cap de locuitor, în timp ce anul viitor suma va fi de circa 230 de euro.
Iar impactul pe care aceste alocări îl au asupra sistemului de sănătate se vede cu ochiul liber, nu numai prin prisma calității actului medical, care adeseori lasă de dorit, ci și prin plecarea masivă a personalului medical în alte state europene, care oferă salarii mult mai mari.
Bani puțini, oricum am calcula
Care sunt, de fapt, sumele cheltuite în Ro­mânia pentru sănătatea fiecărui locuitor? Este un calcul pe care puțini se încumetă să îl facă, din cauza multor elemente necunoscute sau greu de evaluat: mai întâi sunt sumele alocate de stat, apoi cele plătite de pacienți din buzunar, la care se adaugă serviciile medicale private (fără sumele decontate la CNAS), plățile informale (pe care Banca Mondială le estimează la circa 350 de milioane de euro anual), precum și asigurările private de sănătate. De anul viitor, se vor adăuga și sumele generate de introducerea co­plății, es­timate de Guvern la 378 milioane lei anual (circa 90 de milioane euro).
Dra­goș Dinu, partener al companiei de consultanţă Link Resource, mai adaugă  la aceste calcule și pe cele provenind din „așteptata implicare semnificativă a au­to­rităților locale în finanțarea spitalelor ca urmare a procesului de descentralizare demarat în acest an“. Și asta deoarece consiliile locale și județene ar urma să fa­că investiții atât din fonduri pro­prii, cât și prin accesarea fondurilor europene.
Ajungem astfel la o sumă impresio­nantă? Deloc. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în 2007, cheltuielile pentru sănătate în România s-au ridicat la 369 dolari sau 592 dolari PPP (la paritatea puterii de cumpărare). Din această sumă, de la bugetul de stat au fost acoperite cheltuieli de 296 dolari per capita (475 dolari la PPP), diferența de 73 de dolari (circa 180 lei) find suportată din buzunarul fiecărui pacient, ca plată pentru pentru diverse servicii medicale și medicamente. Dragoș Dinu crede că o sumă mai realistă s-ar plasa în intervalul 400 – 450 de euro (520-590 de dolari) pe cap de locuitor.
Revenind la comparații, aceasta reprezintă doar o fracțiune din cei 4.523 dolari cheltuiți pentru un austriac, ori cei 7.354 de dolari per capita cheltuiți în Norvegia, sau chiar 1.141 dolari în Cehia. Calculate la paritatea puterii de cumpărare, diferențele sunt mai mici, dar în continuare semnificative: 3.763 dolari în Austria, respectiv 4.763 dolari în Norvegia, în 2007.
Raportul OMS subliniază însă că nu sunt importante atât sumele absolute cheltuite de fiecare stat, cât mai ales eficiența sistemului. Pentru că sume uriașe se pierd anual fie prin acte de corupție, fie prin utilizarea ineficientă a resurselor. Astfel, 10%-25% din banii alocați sănătății se scurg anual spre diverse buzunare din cauza corupției instalate în zona de achiziție a medicamentelor și echipamentelor medicale, estimează OMS. În țările dezvoltate, aceste sume pot ajunge la 12-23 miliarde de dolari anual.
Cum se poate eficientiza sistemul? De exemplu, în cazul medicamentelor, care reprezintă până la 30% din bugetul sănătății la nivel mondial, se pot face economii prin decontarea genericelor în locul celor originale. Un studiu efectuat într-un grup de țări din categoria celor cu venituri medii a arătat că, prin această metodă, se pot face economii de până la 60% pe pacient.
Această temă s-a regăsit în toate discuțiile dintre autorități și  industria farmaceutică autohtonă anul acesta, deoarece, în programele naționale de sănătate (cele care acoperă prețul integral al medicamentelor pentru boli precum cancer, HIV/SIDA sau diabet) încă se regăsesc medicamente originale, acolo unde ar putea fi prescrise generice, spun reprezentanții industriei.
230
de euro este suma ce revine unui locuitor, pentru servicii de sănătate și medicamente, în 2011, conform proiectului de buget elaborat de Guvern

Bugetul Sănătăţii în 2010 tre­buie judecat şi prin prisma fap­tului că am avut un an special, cu cheltuieli suplimentare efec­tua­te pentru plata tuturor arie­ratelor acumulate în ultimii 4-5 ani.
Cseke Attila, ministrul sănătății