România a reuşit să se facă remarcată din nou în presa internaţională cu ajutorul unor ştiri negative. Agenţiile de presă, canalele de ştiri şi cotidienele au relatat pe larg despre manifestaţiile şi grevele care au avut loc săptămâna trecută. Nu, nu au nimic cu noi, protestul fermierilor belgieni şi francezi care au aruncat tone de lapte pe câmp a avut mult mai multe minute de emisie. Dar chiar era nevoie de aceste greve?
Salariaţii din sectorul bugetar şi, mai ales, cei care au participat la manifestaţii vor spune că protestele erau necesare. Angajaţii din sectorul privat s-ar putea însă să nu fie de acord. Grevele au fost pe prima pagină a ziarelor, iar ziarele prezente pe online au avut comentarii de la cititori. Multe comentarii.
Majoritatea acestora, fiind venite de la salariaţi din sectorul privat, erau împotriva manifestaţiilor. Iritarea lor nu este surprinzătoare dacă ne gândim că mulţi dintre ei au avut parte de micşorări ale salariilor în acest an (sau au fost chiar concediaţi). Cu toate acestea, nu au ieşit în stradă să protesteze.
România „muncitoare“ este împărţită, în prezent, în două categorii: bugetari şi privaţi. La privat se mai fac greve doar dacă e vreun fost colos industrial privatizat, în care mişcarea sindicală a rămas puternică. Bugetarii au confederaţii, blocuri sindicale, prezenţă semnificativă în media şi tendinţa să facă greve mici şi dese. Reuşesc să se adune mai mulţi de zece mii destul de rar.
Cele două Românii se întâlnesc la masa Guvernului. Bugetarii cer majorarea salariului minim la 750 de lei, patronatele vor 650. Cad la pace la 705 lei. Guvernul nu vrea decât „pace socială“ şi se împrumută din bugetul pe anul viitor pentru acoperirea cheltuielilor curente din sănătate. La anul, banii pentru salariile bugetarilor vor fi şi mai puţini. Angajaţii de la privat nu mai comentează nimic.
