Dezordinea din finanţele publice – rectificări bugetare numeroase în fiecare an, depăşirea plafoanelor de cheltuieli, în special cu personalul, transferul unor sume de la investiţii la cheltuieli curente, fiind printre practicile frecvente – a fost una dintre cauzele majore care au adus finanţele publice în situaţia dificilă actuală.
De aici a apărut cerinţa Fondului Monetar Internaţional (FMI) ca Guvernul să formuleze o lege a responsabilităţii fiscale, prin care viciile de alcătuire şi cheltuire a bugetelor naţionale să fie îndepărtate.
Legea a intrat în vigoare în vară şi a făcut posibilă apariţia Consiliului Fiscal, instituţie independentă de Guvern, formată din economişti care trebuie să monitorizeze corectitudinea şi oportunitatea deciziilor de politică fiscal-bugetară. Numai că această lege nu a venit pe un teren virgin.
Existau deja legea finanţelor publice şi cea a finanţelor publice locale. Într-adevăr, cele două acte normative au fisuri şi ambiguităţi care permit guvernelor să abuzeze de ele şi să modifice aleatoriu politicile fiscal-bugetare.
Astfel ajung să fie încălcate inclusiv reguli stricte, cum sunt cele referitoare la termenele de aprobare şi transmitere în Parlament a proiectului de buget pentru anul următor. Şi atunci se pune întrebarea de ce sunt folositoare noi legi, cum este cea a responsabilităţii fiscale, dacă Executivul nu le poate respecta nici măcar pe cele vechi.
Cauze necunoscute
Proiectul de buget pentru 2011 ar fi trebuit să fie trimis Executivului de către Ministerul Finanţelor până cel târziu pe 30 septembrie.
Cu toate acestea, oficialii de la Palatul Victoria, ca şi cei ai Ministerului de Finanţe, evită să dea vreo explicaţie clară pentru întârziere. În vreme ce Andreea Paul Vass, consilierul prim-ministrului, spune că până nu se termină negocierile dintre sindicate, patronate şi Guvern pe marginea salariului minim nu se poate aproba proiectul de buget, reprezentanţii Ministerului de Finanţe indică altă cauză pentru amânare: sosirea delegaţiei FMI la Bucureşti pe 20 octombrie.
În acelaşi timp, Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal spune că Ministerul de Finanţe nu a trimis spre analiză instituţiei pe care o conduce niciun proiect referitor la bugetul pentru anul viitor şi că nici nu a fost înştiinţat când îi va parveni.
Secretomanie oficială
În ceea ce priveşte orizontul de timp în care proiectul ar urma să fie discutat de Executiv, oficialii Ministerului de Finan­ţe evită să se pronunţe. Astfel este destul de puţin probabil ca şi termenul de 15 octombrie, pentru trimiterea în Parlament a bugetului, să poată fi respectat.
În condiţiile în care nici documentul pentru 2011 nu este gata, rămâne de văzut în ce măsură vor reuşi autorităţile să se conformeze noilor cerinţe venite de la Bruxelles privind guvernanţa economică accentuată, potrivit cărora fiecare stat trebuie să prezinte în aprilie, anul viitor, proiectul de buget pentru 2012.
Decizia Comisiei Europene de a su­praveghea îndeaproape bugetele na­ţio­nale, ignorând parţial suveranitatea sta­telor, este o dovadă că încrederea reciprocă între ţările membre ale Uniu­nii Europene în ce priveşte capacitatea fiecăreia de a stăpâni deficitele şi de a lua doar decizii fundamentate economic este tot mai precară.
Cazul grav al finanţelor publice din Grecia, în special, dar nu numai, a dus la această suprareglementare. În ce măsură reuşesc astfel de pârghii legislative să disciplineze finanţele publice se va vedea în anii următori. Cel puţin în România nu se respectă nici legile existente.