Sumele alocate pentru instruirea personalului de la stat diferă semnificativ de la o instituţie la alta, variind între 30 şi 400 de euro pe cap de angajat. Surprinzător este modul în care sunt distribuite aceste sume.
În cazul Comisiei Naţionale de Prognoză, de exemplu, bugetul de training pe 2008 este de 540 de euro/angajat, din care 360 de euro pentru cheltuielile de transport, în timp ce Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a alocat în acest scop 750 de euro, din care drumul pånă la sala de curs reprezintă 430 de euro. În plus, potrivit specialiştilor contactaţi de Capital, valoarea cursurilor contractate este îndoielnică. „Fac licitaţii în care tot ce îi interesează este preţul şi nimic altceva, ideea de calitate fiindu-le complet străină, pentru că nu ştiu cum să o evalueze“, critică sistemul public de instruire Cătălin Ionescu, directorul general al uneia dintre cele mai mari companii autohtone de training, CODECS.
Potrivit statutului funcţionarilor publici, instituţiile sunt obligate să aloce, an de an, „sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, organizată la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice“. De obicei, de acest aspect se ocupă Institutul Naţional de Administraţie, instituţie înfiinţată în urmă cu şase ani în scopul asigurării formării continue a angajaţilor din aparatul de stat, ocupåndu-se cu precădere de chestiunile tehnice, pe care este puţin probabil ca firmele private să le stăpånească. De asemenea, majoritatea instituţiilor au decis, anul acesta, să le asigure angajaţilor participarea la cursurile ECDL (Permisul European de Conducere a Calculatorului), organizate de Academia de Studii Economice.
Pentru alt tip de abilităţi decåt cele specifice postului de funcţionar (leadership, comunicare etc.), însă, instituţiile publice au libertate în contractarea firmelor private de profil. Potrivit datelor furnizate de acestea, puţine dintre ele au făcut pasul în acest sens, fie din cauza lipsei resurselor financiare, fie, în cazul celor cu un buget consistent, din conservatorism. „În cazul instituţiilor de stat, acest mod de lucru începe să cåştige teren de-abia acum, iar trainingurile sunt încă intervenţii singulare şi vizează abilităţi generale“, spune Ciprian Todoca, managing partner în cadrul firmei de training Lime Experience. El remarcă totuşi „o tendinţă de specializare, de a dezvolta programe de formare de abilităţi specifice, de atitudine orientată către client şi soft skills“.
„Din păcate, am atins foarte puţine instituţii şi mai este extrem de mult de lucru în acest domeniu“, spune şi Marius Opriş, partener în cadrul firmei de consultanţă Ascendis. Din experienţa sa de pånă acum cu angajaţii de la stat, „cursurile cele mai cerute sunt cele de bază pentru angajaţi: relaţii de valoare cu clienţii, negociere, managementul timpului, lucrul cu oamenii, dar şi programe integrate de management, care să permită dezvoltarea unei mase critice de manageri capabili să aducă schimbarea în instituţie“. Acestea din urmă, spune el, sunt similare cursurilor livrate companiilor private: „astfel de programe pentru instituţiile publice sunt extrem de provocatoare, iar schimbările generate au fost extrem de puternice“.
De o experienţă diferită pare să fi avut parte directorul CODECS, care contestă utilitatea acestor cursuri. „De obicei, angajaţii sunt foarte atenţi dacă diplomele sunt sau nu acreditate de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor şi dacă primesc certificate de participare, iar despre evaluare nu poate fi vorba, pentru că examenele îi sperie“, spune Cătălin Ionescu, care îi aseamănă pe participanţi cu „studenţii de la cursurile la zi la facultate, cuminţi în bănci, speriaţi de orice fel de evaluare ar fi vorba“.
59% dintre angajaţii romåni îşi doresc mai multe cursuri de instruire, relevă un studiu organizat anul trecut
de compania de cercetare Ipsos Research.
Trainingul iti da aripi
Pentru angajaţii din companiile private, sesiunile de training reprezintă un beneficiu obişnuit. Potrivit studiului Romanian HR Profile 2007, 70% din firme asigură cursuri de instruire de personal, suma medie pentru fiecare salariat fiind de 125 de euro
La stat se joaca pe extreme
Potrivit consultantului ASCENDIS, în mediul public există două mari categorii de participanţi la sesiuni de training, iar polarizarea este mult mai accentuată decåt în mediul privat: „cei dornici de schimbare şi care au preocuparea de a se dezvolta şi de a fi mai buni în ceea ce fac şi cei extrem de reticenţi şi rezistenţi. Nu prea avem mijloc, doar aceste două extreme“
Public versus privat
Diferente
Deşi la prima impresie, aparatul de stat este unul uniform, instruirea personalului este un capitol la care instituţiile publice se raportează în mod total diferit, cel puţin din perspectivă financiară. Astfel, potrivit datelor furnizate revistei Capital, unui angajat din cadrul Ministerului Afacerilor Externe nu i se alocă, anual, decåt 32 de euro în vederea formării continue. Bine nu o duc nici salariaţii Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, care trebuie să se resemneze cu traininguri în valoare de 60 de euro. În schimb, instituţii precum Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională de Prognoză, Oficiul Romån pentru Adopţii sau Ministerul Muncii au alocat anul acesta sume de peste 300 de euro pe cap de angajat în acest scop.
Favorizare
Majoritatea marilor companii plătesc anual sume consistente pentru instruirea angajaţilor. Astfel, niciuna dintre companiile chestionate de Capital nu a alocat, pentru acest an, sume mai mici de 400 de euro pe cap de angajat. Aproape fără excepţie, însă, costurile cursurilor la care participă managerii sunt de peste zece ori mai mari decåt cele de care au parte angajaţii din structurile inferioare ierarhic. O mărturie în acest sens o reprezintă lanţul hotelier Continental, care, pentru acest an, a alocat 130 de euro pentru fiecare angajat de la nivel operaţional şi cåte 1.800 de euro pentru angajaţii din middle şi top-management.
